Până la autostrada zburătoare, bucureşteanul Septimiu Voina îi propune primarului Oprescu construirea unei şosele aeriene, care să facă legătura între autostrăzile A1 şi A2.

Închipuiţi-vă că veniţi din Piteşti şi vreţi să ajungeţi la Constanţa. Fie că alegeţi centura Capitalei, fie că vă aventuraţi prin oraş, nervii sunt cam la fel. Dar dacă ar exista o şosea suspendată deasupra cursului Dâmboviţei, care să facă legătura directă între singurele autostrăzi din România (Bucureşti-Piteşti şi Bucureşti-Constanţa)? Aşa ceva i-a trecut prin cap bucureşteanului Septimiu Sever Voina, care a pus pe hârtie ideea primei şosele aeriene din Capitală. El s-a gândit că această şosea ar putea să rezolve veşnicele blocaje de pe splaiul Dâmboviţei şi să reprezinte o soluţie rapidă de tranzitare pentru şoferii care vor să ajungă din vestul în estul ţării. Voina i-a trimis ideea sa primarului Sorin Oprescu, însă n-a primit deocamdată un răspuns.

Rugaţi să se pronunţe asupra viabilităţii proiectului, câţiva specialişti în arhitectură, urbanism şi trafic s-au arătat însă sceptici.

Două benzi pe sens la 10 m înălţime

Voina şi-a făcut următoarele calcule: dacă e suspendată, nu e nevoie de exproprieri; pilonii de susţinere ar putea fi amplasaţi chiar pe malurile râului; structura să fie metalică, uşor de montat şi de susţinut de maluri.

Lăţimea şoselei astfel obţinută ar fi de 20 de metri, cu câte două benzi pe sens, calculează Voina, plus o bandă pe mijloc pentru întreţinere.

„Şoseaua va străbate Bucureştiul de la vest la est, se va desprinde de autostrada A1, la circa 5-8 km de şoseaua de centură, va intra în direcţia Lacului Morii, pe care-l va traversa în sistem viaduct, apoi va intra centrat pe deasupra actualei albii a râului Dâmboviţa, la o înălţime de circa 8-10 m, urmând să iasă de pe traseul Dâmboviţei la circa un kilometru dincolo de şoseaua de centură“, explică autorul ideii.

Costuri: 600 de milioane de euro

Şoseaua ar putea fi construită în sistem „pod în lung“, explică Voina, care a lucrat în proiectări, dar azi e pensionar. El a contactat câţiva constructori de drumuri, care i-au spus că proiectul se poate face, la costul unei autostrăzi, adică maximum 20 de milioane de euro pe km suspendat. „Şoseaua ar trebui să aibă cam 35 km, 25 suspendaţi deasupra Dâmboviţei şi câte cinci pentru intrări-ieşiri, care ar costa mai puţin, adică maximum 10 milioane de euro/km“, a socotit Voina. Totalul ar fi 600 de milioane de euro, jumătate din bugetul anual al Capitalei. Timpul necesar construirii însă, luând în calcul şi perioadele de licitaţii, studii de fezabilitate, proiectare etc., ar fi pe puţin cinci-şase ani, recunoaşte autorul.

Conform planurilor făcute de acesta şi verificate „cu piciorul pe teren“, şoseaua ar trebui să meargă în paralel cu linia de metrou (situată pe dreapta râului) şi s-o traverseze în trei locuri: Semănătoarea, Piaţa Unirii şi Mihai Bravu. Artera ar trebui să mai aibă şi următoarele ieşiri/intrări: la intersecţiile cu şoseaua de centură, la Şoseaua Virtuţii, Şoseaua Orhideelor, Ştirbei/ Eroilor, Piaţa Unirii şi Mihai Bravu.

Septimiu Voina crede că ideea sa, dacă s-ar realiza, ar reduce cu 60% durata de parcurgere a distanţei între cele două autostrăzi şi implicit consumul de carburant şi nervii.

REACŢII

Specialiştii primăriei nu vor să acopere râul

Specialiştii în trafic sunt sceptici la ideea şoselelor suspendate, ca şi în cazul autostrăzii zburătoare, fantezie cu care Oprescu a câştigat alegerile, dar care încă n-a văzut lumina planşei de proiectare. Eugen Ionescu, membru în comisia de circulaţie a municipalităţii, nu respinge categoric ideea unei şosele peste Dâmboviţa, însă crede că ea trebuie analizată din punct de vedere funcţional şi urbanistic. Răzvan Murgeanu, viceprimarul Capitalei, nu agreează deloc ideea.

„La fel de bine am putea să asfaltăm Dâmboviţa, dacă tot vrem să n-o punem în valoare“, comentează Murgeanu, care crede că proiectul s-ar împotmoli oricum la faza coborârilor în intersecţii. Adrian Bold, fostul arhitect şef al Capitalei, respinge şi el varianta acoperirii râului cu o şosea: „Această coloană vertebrală a oraşului merită expusă luminii şi privitorilor, nu dosită sub un «highway» oneros şi agresiv. Vă puteţi imagina racordurile cu reţeaua terană numai aruncând o privire sub Podul Grant“, explică Bold, care e de părere că problema traficului auto nu se poate rezolva prin soluţii „politehnice“, ci numai pe baza unui studiu complex, aşa cum au procedat toate marile oraşe.