Suferă și Dănileț, care, în mintea sa, ar fi făcut istorie, că nu mai poate fi vedeta istorică de altădată. El și numai el știe legea, nu o amărâtă de jurnalistă care trebuie să publice numai și numai ce are voie de la Faraon, nu ce consideră ea de cuviință.
Pentru că, desigur, Faraonul Dănileț, acest personaj – istorie, întruchipează adevărul absolut în materie de lege … ei, cei din Sistem sunt întruchiparea legii, adevărații regi-soare ai acestei țări. El este prototipul de magistrat-șablon, selectat de Sistem să fie făcut om mare în justiție: arogant, cu pretenția că le știe pe toate, nu se îndoiește de nimic, totul e așa cum spune cine decide în ierarhia LOR. Rolul lor, al magistrațilormarionetă este să găsească motive, idioate și penibile, de fiecare dată, căci nu poți contra-argumenta evidența în mod logic.
Fraze de genul: „cei achitați nu înseamnă că sunt nevinovați”, rostită cu ocazia achitării Marianei Rarinca, ulterior condamnată în mod abominabil, sau discursurile pro-zoofile, rejectarea sa în masă de cei ce l-au ales, urmată de protejarea sa de o Curte Constituțională pusă la acea dată pe protejat persoane mai degrabă decât principii, sunt doar câteva dintre episoadele care ne-au devoalat adevărata față a celui ce ar fi putut cu adevărat să scrie istorie.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să credem în cele spuse de el și să ne îngrozim: vorbește despre magistrați alcoolici, magistrați bolnavi „psihici” (sic!), violenți, șefi de instanțe abuzatori, magistrați care exprimă opinii politice clare, magistrați care stăteau cu Securitatea la masă.
Aceste adevăruri, atât de vădit adevărate, spuse de mai toți cei care nu au vrut să plece capul, sunt cu atât mai crâncene cu cât sunt confirmate de un vajnic susținător al Sistemului, dintr-un oportunism absolut de neînțeles pentru mine, care într-o viață anterioară, vorba domnului președinte, l-am cunoscut pe Dănileț ca pe un magistrat etalon al generației mele, care promitea o societate în sfârșit democratică și lipsită de atrocitățile perioadei comuniste. Nu a fost să fie așa, m-am înșelat și în privința lui, la fel ca în privința atâtora și atâtora dintre minunile „magistraturii”: aș putea număra pe degetele de la o mână magistrații care au rămas curați și neatinși de acest mizerabil oportunism ocult, din zecile cunoscute.
Dar ceea ce spune el este cât se poate de real și ceea ce este mai grav este că acești alcoolici (eu am auzit de o judecătoare care a băut atât de mult încât i-a adus poliția buletinul dimineața acasă, apoi judeca prin instanțe înalte cetățeni că nu s-au comportat ireproșabil, aruncând cu ani grei în stânga și în dreapta, șantajată de Sistem și cu aceste minuni ale vieții ei), tovarăși de chermeze cu Sistemul (domnul Șelaru și-a arestat chiar partenerul de pahare, iar domnul Ionuț Matei țipa la el prin săli de judecată după ciocnit de șampanii cu ocazia victoriilor asupra „corupților”) sau bolnavi „psihici” mișună prin săli de judecată și distrug destinele unor familii, transformând în alți bolnavi „psihici” nevinovați care nu pot înfrunta senini urgia care se abate asupra lor, din pixul scelerat și mintea bolnavă a unora care în niciun stat normal nu puteau sta pe acele scaune.
Și ce facem, domnule Dănileț, cu aceste nenorociri pe care le-ați adus și tolerat în viața noastră? Ce facem, onorată Inspecție, că tot v-a fost sesizat un caz de „magistrat” care exprimă public opinii politice clare? Ce facem, onorat CSM, că tot detașați magistrați compromiși în sânul dumneavoastră?
Poate este momentul să scrieți cu adevărat istorie în această țară: și Băsescu este cel mai mare anti-băsist azi! Pentru asta chiar merită lăudat: puterea de a recunoaște greșeli este semn de mare înțelepciune! Căci, după cum am aflat din Epistolele Morale ale lui Seneca: recunoașterea greșelii este începutul salvării – initium est salutis notitia pecati!
Recomandările noastre
