PNL Bucureşti şi va desemna candidaţii la parlamentare n urma unor alegeri interne.
Pentru fiecare colegiu uninominal se vor înfrunta doi sau mai mulţi lideri liberali, iar membrii simpli de partid vor decide, prin vot, pe cine va arunca formaţiunea liberală în lupta pentru Senat şi Camera Deputaţilor.
Călin Popescu-Tăriceanu s-a decis să aplice reţeta încercată deja de Adrian Năstase în 2004. În urmă cu patru ani, PSD, erodat de scandalurile de corupţie, pierdea serios teren în faţa Alianţei PNL-PD. Alegerile interne au fost văzute de Năstase drept unică soluţie de stopare a declinului. Iniţial, reţeta a dat rezultatele aşteptate. Scrutinul din sânul PSD a înlocuit, în plan mediatic, scandalurile de corupţie. La scurtă vreme, partidul s-a revigorat în sondaje. Numai că interesul de grup a fost mai puternic decât interesul de partid. Rezultatul alegerilor interne a fost anulat de jocurile de putere dintre taberele din PSD. Locurile eligibile pentru parlament au fost confiscate de protejaţii lui Ion Iliescu, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, dar şi de umaniştii lui Dan Voiculescu. Social-democraţii au plătit atunci preţul propriei făţărnicii.
Istoria pare să se repete acum cu PNL. Anunţate ca o metodă de revigorare a filialei Bucureşti, alegerile interne seamănă cu o unealtă la dispoziţia aripii Tăriceanu, interesată să-şi consolideze influenţa în organizaţia din Capitală. Treptat iese la iveală adevăratul motiv pentru care premierul l-a mazilit pe Ludovic Orban: controlul asupra desemnării candidaţilor în alegerile parlamentare. În mod cert, Tăriceanu a vrut să se asigure că nu va întâmpina niciun obstacol în a-şi plasa protejaţii în colegiile uninominale din Capitală, prietenoase cu PNL.
Dacă ar fi „măsuraţi“ într-un sondaj de opinie cinstit, Dan Motreanu, Vlad Moisescu sau Rareş Mănescu - politicieni cu notorietate redusă, dar fideli lui Tăriceanu - ar eşua lamentabil. Un sondaj ar fi un mecanism de selectare a candidaţilor pentru parlament, mult mai sănătos decât alegerile interne, pentru că ar permite desemnarea candidaţilor cu cea mai bună priză la electorat. În loc să se întoarcă la popor, Tăriceanu pare să prefere butaforia alegerilor interne, pentru că deţine toate pârghiile pentru a influenţa rezultatul lor. Spre deosebire de un sondaj cinstit, oamenii premierului au „şanse reale“ în nişte alegeri organizate de ei înşişi.
Dacă aripa Tăriceanu va deturna rezultatul alegerilor interne, conform principiului stalinist „nu contează cine votează, contează cine numără“, PNL va avea în Bucureşti mai puţini parlamentari decât în cazul unei competiţii oneste. Ar fi rău pentru partid, însă Tăriceanu ar avea multe de câştigat. Şi-ar menţine intactă influenţa asupra organizaţiei din Bucureşti. Oamenii săi ar controla voturile Capitalei la Congresul PNL, unde Tăriceanu speră să câştige un nou mandat de preşedinte al partidului. Un lucru esenţial pentru el, dacă ţinem cont că din filiala Bucureşti vin cei doi potenţiali contracandidaţ i la şefia PNL: Crin Antonescu şi Ludovic Orban.
