Sursa: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Sfârșitul liderului legionar Horia Sima. Horia Sima a ales să fie pentru totdeauna un adept al nazismului, chiar și când războiul se apropia de final.
Horia Sima a fost un om pe care istoria l-a aruncat pe val. De numele său se leagă crime în numele legislației rasiale naziste și antonesciano-legionare. Pe scurt, a fost un oportunist.
Horia Sima - o moarte care prezintă unele controverse
Horia Sima trăia de decenii în Spania franchistă unde primise drept de ședere. Asta după ce fugise din România în ianuarie 1941. Moartea sa, la 25 mai 1993 este plasată diferit. Unii susțin că a murit lângă Augsburg, în Bavaria. Alții susțin că a murit în Spania, la Madrid. Cei ce susțin dispariția sa în Germania, consideră că ar fi mers să își facă o operație dentară.
A fost ultimul lider oficial al Mișcării Legionare. Din 1941 până în 1985, a fost într-un conflict latent cu un opozant puternic, Constantin Papanace, liderul „facțiunii mexicanilor”. Îi despărțeau rivalități vechi, încă de dinaintea venirii la putere a legionarilor.
Horia Sima - supunerea necondiționată față de Hitler
Horia Sima nu avea nicio calitate care să-l recomande pentru a conduce la un nivel superior politica românească. Șansa lui s-a numit Mișcarea Legionară. Dar nici aici, Căpitanul Mișcării, Corneliu Zelea Codreanu nu i-ar fi acordat o șansă prea mare.
Horia Sima, născut în Făgăraș, atunci controlat de Austro-Ungaria, va absolvi liceul în localitatea natală. A absolvit Literele la Universitatea din București în 1932. A început să predea limba română la Caransebeș. În 1935, a devenit șeful regionalei legionare Banat-Regiunea a IX-a. În 1938, când Codreanu a fost arestat, a fost desemnat între cei însărcinați cu refacerea structurilor legionare afectate de arestările ordonate de Carol al II-lea.
În acest context, s-a scris că, la un moment dat, el a devenit agent al Siguranței, fiind stipendiat de către Mihail Moruzov. Apărătorii memorii sale, susțin că ar fi fost o exagerare, însă la un moment dat, spre finalul domniei lui Carol al II-lea statutul său a fost semi-oficial ca agent de Siguranță. S-a scris că el i-ar fi adus informații din Germania lui Moruzov. A fugit în Germania după lichidarea lui Codreanu.
Sima a sperat că Rebeliunea Legionară îi va aduce sprijinul SS. Ca dovadă că a fost un pro-nazist convins a fost că la 10 decembrie 1944, a acceptat să formeze Guvernul lui Hitler așa zis românesc la Viena! În 1944, erau ofițeri germani care sperau în rezistența germană să scape de Hitler. A fi alături de Hitler în decembrie 1944 este dovadă clară că Sima și-a urmat linia pro-nazistă pe care o avea încă de la finele anilor 30.
Sima a deschis Legiunea unor indivizi departe de ceea ce scrisese Codreanu în cărțile sale de tip corpus doctrinar. Pur și simplu, el a visat la putere. Până la moartea sa în 25 mai 1993, nu a reușit să reunească facțiunile din cadrul Legiunii.
Ascensiunea la care nimeni nu se aștepta
Horia Sima scapă miraculos de represiunea ordonată de Carol al II-lea (fugind în Germania), deși el a devenit șef al Gărzii de Fier după ce a murit Codreanu, în noiembrie 1938, alături de Nicadori și Decemviri. La ascensiunea sa, a contribuit și lichidarea altor posibili concurenți: Gheorghe Clime, Vasile Christescu. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului nu a considerat că Sima ar fi fost cel mai potrivit să preia conducerea.
Horia Sima devine Ministrul Culturii în perioada 4-8 iulie 1940, în Guvernul Gigurtu, guvern carlist. Intrase ilegal în România venind din Germania. A fost interceptat de Moruzov, dus sub pază, dar în loc să ajungă la închisoare, ajunge la tratative cu Carol al II-lea. Spera să se folosească de el ca să evite pierderi teritoriale. Sima voia și el să profite de Carol al II-lea dacă Hitler l-ar fi menținutt. Legionarii mai aveau un minister și un subsecretariat de stat. Va demisiona când i se va bate obrazul că a trădat memoria Căpitanului.
