Sorin Ionita: "Un guvern in principiu liberal se pliaza pe vechiul vis al dirijistilor de a da fiecaruia uniforma, plus drepturi calculate la centru".
Cine credea ca socialismul in Romania a murit in 1989, ei bine, sa afle ca el este nu doar sanatos, dar face si pui. De data asta, nu prin iubiri feroce pe tancurile rusesti, nici gestat de dinozauri cu cariere lungi sub regimul comunist, ci pregatit in vitro de increngatura de sindicate, bagatori de seama obscuri de prin birouri guvernamentale, asa-zisi experti in politici sociale sau caricaturi de organizatii patronale care nu reprezinta pe nimeni, pentru ca, daca ar fi patroni adevarati cu firme de condus, n-ar avea vreme de pierdut cu palavre gen „parteneriatul social”. Deasupra tuturor, triumfatoare, troneaza UE cu acqis-ul ei social, care in cel mai bun caz nu-ti da in cap daca te dezvolti prea repede, dar in niciun caz nu reprezinta un sprijin in combaterea socialismului. Dimpotriva.
Ma refer desigur la noile norme care obliga patronii sa urce salariile minime pentru angajatii lor, in functie de calificarea ceruta pentru diverse pozitii, pana la dublare pentru acelea unde sunt obligatorii studiile superioare. Se vor repezi desigur oficialii guvernamentali sa se spele pe maini, sa spuna ca nu e vorba de lege, ci de un contract colectiv de munca, incheiat cu acordul partilor, prin consens tripartit, bla, bla, ca in Germania si peste tot unde mai functioneaza corporatismul de stanga. Cu reprezentarea, am vazut cum stam: patronii romani care se simt reprezentati cu adevarat in acest proces sa faca doi pasi in fata.
Cu pozitia guvernului, in frunte cu ministrul muncii, dl Barbu, ipocrizia e maxima: tot ce mi se impune cu forta, prin intermediul institutiilor de stat (ca Fiscul sau inspectia muncii), se cheama lege si este in responsabilitatea statului. Acesta nu se poate ascunde in spatele unor sindicate.
Culmea este ca aceasta noua reglementare - fireste, retroactiva, ca doar nu era sa te anunte guvernul din decembrie ce au de gand in ianuarie, el iti spune asta abia in februarie - in raspar cu cota unica de impozitare introdusa in 2005, creand iarasi un tratament diferit pentru divere categorii de persoane, vine de la un guvern in principiu liberal. Care vad ca se pliaza bland pe vechiul vis al dirijistilor, anume de a imparti societatea in categorii oficiale dupa stare, educatie sau culoarea ochilor, a da fiecareia uniforma, plus drepturi si sarcini calculate inginereste la centru, in vederea binelui general, stabilit de catre Big Brother.
Imaginati-va ce va urma acum, cand toti patronii vor spune ca pentru pozitia X sau Y nu sunt de fapt necesare studii superioare: va aparea desigur o noua reglementare, care sa oblige firmele sa-si inscrie locurile de munca, apoi un nomenclator de functii aprobat de guvern care sa precizeze exact ce studii sa aiba fiecare nivel si treapta de angajare, iar patronii sa fie obligati sa le respecte pe acelea, nu ca acuma, cand angajeaza dupa capul lor prost pe cine vor si cresc cu 8a pe an. Daca tot se apuca statul sa faca micro-management in firme, as zice sa le nationalizeze naibii pe toate, ca sa aiba si raspunderea pentru rezultate.
Pentru ca ce altceva decat pe Big Brother poti sa vezi in spatele justificarii date masurii de un cunoscut lider sindical: „Patronii castiga trei lei si primul lucru pe care il fac este sa-si ia gipan si vila. Sa dea faliment daca n-au fost in stare sa se adapteze”. Sa se adapteze la ce, stai si te intrebi. A ajuns oare buna guvernare un fel de concurs, cine pune obstacole mediului de afaceri mai multe si ingenioase, ca sa facem companiile romanesti cat mai adaptabile la prostie? In locul sindicalistului respectiv, as fi mai putin preocupat de cati bani arunca pe gipane cei care ii castiga la vedere; mai curand m-as gandi cum se face ca s-au umplut de vile si gipane o gramada de oameni fara cine stie ce venituri vizibile (printre care si unii sindicalisti). In realitate, legiferarile de acest fel privind salariul minim nu functioneaza nicaieri in lume.
Daca acesta a fost asezat foarte jos, sub nivelul de echilibru al pietei, atunci a fost irelevant, nefacand prea mult rau, asa ca nu s-a dat atentie chestiunii, ca pana acum la noi. Abia cand salariul minim impus incepe sa salte si sa muste din competitivitatea firmelor si cresterea economica, sesizeaza oamenii ce cal troian le-a fost bagat in casa prin corporatismul „tripartit”. Dar atunci e de regula prea tarziu. Mi-e teama ca suntem pe cale sa intram in aceasta etapa acum in Romania.
Recomandările noastre
