Sorin Ioniţă: "Nu sunt un fan auto, dar mărturisesc că admiram într-o vreme (de la distanţă, desigur) luxul discret al mărcii Audi, pentru că reuşea să evite acea asociere cu sportivi maimuţoizi, traficanţi de droguri sau feciori de bulibaşă cu pantofi ascuţiţi, ce calamitează imaginea publică a altor mărci premium."
Asta până când au început şi ei să producă dricuri negre de genul celui aşteptat ca mită de dl Remeş, dar mai ales de când au început să bage în faruri nişte mărgeluţe luminoase ca de poker mecanic, ce fac probabil deliciul pipiţelor la care se referea deunăzi dl Crin Antonescu şi băieţilor cu maieu de plasă şi cozoroc întors la spate. O repoziţionare în jos similară pe piaţa politică a făcut Europa la alegerile de săptămâna trecută, trimiţând în Parlamentul Uniunii o listă ceva mai lungă decât de obicei de indivizi ciudaţi şi coloraţi. Partidele din multe ţări au judecat - corect - la fel ca şi cei de la Audi, că nu le foloseşte la nimic să-şi păstreze admiraţia insolvabilă a unora ca mine, fiind mai profitabil să se mişte în direcţia unde există piaţă neocupată. Chiar dacă asta înseamnă includerea în ofertă a unui strat gros de fard roz şi zorzoane bling-bling, în diverse forme. Dacă la vreme de criză electoratul se identifică mai bine cu motociclişti tatuaţi, şefi de clan transhumant reciclaţi în oameni de afaceri, dansatoare din buric şi adolescenţi întârziaţi educaţi pe twitter, care se exprimă mai mult prin onomatopei şi chicoteli, atunci asta le oferim, şi-au zis probabil liderii. Iar unde Europa conduce, România urmează cu plăcere.
N-are cum să nu ţi se contracte sfincterele când vezi că PDL intermediază intrarea dlui Becali, Primul Oier al ţării, în Partidul Popular European, de dragul unui loc în plus. Dl Crin Antonescu, altminteri bun orator, ar trebui să explice el însuşi foarte bine ce a vrut să zică prin celebrul termen “pipiţe”: dacă a avut cumva în vedere persoane inconsistente paraşutate în politică înainte de a avea realizări identificabile în vreo profesie oarecare, e mai bine să se gândească de trei ori înainte de a da cu piatra.
Ca să nu mai vorbim de dl Geoană, la care pipiţăreala electorală a urcat pe noi culmi. După ce a dat întâi o declaraţie bizară, cum că va apăra România de atacuri din partea Olandei (se referea la critici pe justiţie şi anti-corupţie, presupun, dar nu reieşea foarte clar), fix în ziua votului s-a gândit să se retragă din CSAT, că tot era iminentă o decizie a Curţii Constituţionale care constată că este neconstituţional ce a făcut Domina Lui, insistând să fie prezent acolo.
În cel mai infantil mod cu putinţă, a găsit pretextul subţire al unei vizite a lui Băsescu în Irak şi al declaraţiilor obscure făcute de acesta acolo - care nu spun mare lucru în plus faţă de ce era deja scris în memorandumul cu guvernul irakian, anume că prin iulie trebuie să începem retragerea - pentru a se da lovit în aripa constituţională. Nemaisuportând aşa amestec brutal al preşedintelui în chestiunile armatei, a zăngănit războinic din pintenii Prada, a făcut conferinţă de presă în zi de vot şi a zis că el e cel care va „repera onoarea” armatei (şi sporurile sale salariale).
Finalmente, nici nu mai contează aşa tare. N-am ieşit noi ultimii în Europa ca prezenţă la vot: slovacii, cehii, balticii şi polonezii sunt mai jos ca noi, deci măcar aici am scăpat de lanterna roşie. Atât la noi, cât şi pe UE ca întreg, procentul e doar cu 2% mai mic decât ultima dată, deci n-avem chiar prăbuşirea dramatică de care s-a vorbit. Iar în România avem şi circumstanţa suplimentară a hotărârii stranii de a ţine aceste alegeri într-un weekend lung, când Bucureştiul şi alte mari oraşe au fost realmente pustii. Şi până la urmă e mai bine să ai prezenţă mare la urne şi să votezi nişte neo-fascişti adevăraţi, organizaţi şi cu agendă, ca în Ungaria, sau să rămâi la bufonii tradiţionali ca Becali şi Vadim? Românii şi ceilalţi estici vor rămâne în continuare dedicaţi proiectului Europei comune, după cum o arată în sondaje, doar că s-au enervat constantând că şi acolo dau tot peste elita politică de acasă, pe care o ştiu de 20 de ani şi pe care sunt chemaţi din nou s-o voteze. Şi au tot dreptul să se simtă deranjaţi văzând că singura strategie de înviorat atmosfera la care s-au putut gândi partidele a constat în a-şi pune LED-uri colorate în faruri.
CITIŢI ŞI:
Cine i-a „furat” lui Geoană victoria
Alianţa PDL+EBA începe decapitarea filialelor codaşe
SENATUL EVZ: Pipiţe, oieri şi factorul bling în alegerile europene
EDITORIALUL EVZ: Gigi Şnur şi prosopul lui Crin
FLORIAN BICHIR: Geoană şi criza pakistaneză
Ecologiştii, mai verzi în PE
Alegerea extremă a europenilor
Voturi cumpărate cu napolitane şi bere
20 de europarlamentari îşi reînnoiesc mandatul
Ei sunt cei 33 de europarlamentari aleşi de români
Recomandările noastre
