Evenimentul Zilei > Monden > Secretele mănăstirii Cernica de lângă București. Balaurul din ostrovul Cernica și profețiile părintelui Argatu
Secretele mănăstirii Cernica de lângă București. Balaurul din ostrovul Cernica și profețiile părintelui Argatu

Secretele mănăstirii Cernica de lângă București. Balaurul din ostrovul Cernica și profețiile părintelui Argatu

Mănăstirea Cernica din apropierea Bucureștiului este unul dintre cele mai vechi locașuri de cult din România și o oază de pace și frumusețe naturală. Ctitorită de Sfântul Calinic de Cernica, un spirit iluminist al secolului 19, are o istorie complexă, care a culminat cu moștenirea spirituală lăsată de părintele Ilarion Argatu, considerat cel mai mare exorcist român. Însă are și colțuri tulburi, cum ar fi legenda balaurului care se spune că ar sălășlui în apele ostrovului Cernica.

Complexul mănăstiresc Cernica este atestat documentar încă din1608 și este ctitorit de vornicul Cernica Ştirbei și de soția sa Chiajna. Este inclus în Lista monumentelor istorice din România. Mănăstirea Cernica este considerată ccel mai mare aşezământ monahal de cultură, spiritualitate şi artă religioasă din Ţara Românească. Este locul unde au viețuit Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici. De o valoare culturală de neprețuit, cu un trecut istoric foarte bogat, complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată școală de educație monastică. 

Lăcaș de spiritualitate construit pe două ostrovuri

Construit pe două ostroave, complexul a fost amplasat pe locul unde, acum 5.000 de ani, locuiau triburi neolitice. La câteva sute de metri de biserica Sf. Nicolae, în partea de sud-est, peste lac, pe un mic povârniş de deal, arheologii au descoperit unul dintre cele mai însemnate situri din ţară şi din Europa, din civilizaţia Boian. În cadrul complexului, s-au construit 3 biserici (Biserica Mare, Biserica Sf. Gheorghe și Bisericuța Sf. Lazăr) și 3 paraclise („Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan” și „Intrarea în biserică”).

Locul este un adevărat centru de formare spirituală datorită muzeului (cu opere rare de artă bisericească), bibliotecii de aici (cu aproape 15.000 de volume) și a Seminarului Monahal. În curtea mănăstirii, se află un stejar gigantic, sădit odată cu ctitoria, care are acum peste 400 de ani. În cimitirul de aici, se odihnesc personalități ca pictorul Ion Ţuculescu, mitropolitul Nifon, scriitorul Gala Galaction, sociologul Ernest Bernea, teologul Andrei Scrima și cântărețul Johnny Răducanu.

Cernica s-a născut în urma unor vise profetice

Întemeietorul mănăstirii a fost cuviosul Gheorghe, ucenic al lui Paisie Velicicovschi, cel ce a impus viaţa monahală de la Sfântul Munte Athos la mănăstirile Neamţ şi Secu. Mănăstirea de la Cernica a apărut în urma unor vise repetate ale cuviosului părinte Gheorghe.

Se spune că în acest lac ar sălăşlui un diavol în formă de şarpe marin. Acesta aşteaptă cu răbdare momentul propice pentru a atatca şi, uneori, chiar iese şi se plimbă prin îm­pre­jurimi.

O mărturie este a uneia din femeile care veneau pentru binecuvântare și povețe la renmitul părinte Ilarion Argatu, care în ultimii ani ai vieții (a trecut la Domnul în 1999) s-a retras la Cernica, fiind asaltat de mulți de credincioși. Se spunea că are darul prezicerii și a făcut o serie de profeții. Slujbele de exorcizare ale părintelui Argatu deveniseră o legendă, despre care dau probă sute de mărturii, strânse în cărți publicate după moartea acestuia.

Părintele Argatu putea vedea balaurul

Una dintre mărturiile despre balaur a fost dată de Maica Irina Lupea de la Mănăstirea Tismana, venită la Cernica pentru binecuvântarea și povețele părintelui Argatu.

Parintele Argatu
„Afară, era lună  şi se vedea ca ziua şi când am venit de la rugăciunile de la 12 noaptea, m-am oprit şi priveam pe lac. Era o barcă cu doi călugări pe lac, care se vedeau cum vâslesc. Iar mai încolo de tot, era o barcă mare aproape cât lacul de lungă, parcă s-a aplecat la câte un capăt. Cum priveam eu aşa şi mă minunam de cerul plin cu stele, vine Gusti şi mă ocărăşte să plec la cameră că este periculos să stau pe acolo că umblă noaptea pe acolo şerpi bolnavi. Eu am râs tare. M-am gândit: mă, ăsta mă sperie ca pe copii cu bau-bau! Dar a doua zi, când m-am dus la părintele printre altele a zis:
-Da, da este balaur! Acela ce l-ai văzut acolo de departe nu era barcă, că era balaur. Eu l-am văzut uite pe geamul acesta. Dar nu m-a vizat direct să-şi dea seama lumea că cu mine vorbeşte şi am fost foarte mulţumită.
Povestea că este balaur în lacul Cernica, tot n-am crezut-o până când am citit într-o carte de-a dânsului, unde spune şi de sirene. Atunci am crezut. Dar părintele nu mai era…”

Mărturia unui preot: Îşi are cuibul sub apă, chiar sub Sfântul Altar

O alttă mărturie vine de la un preot slujitor al mănăstirii, intervievat în 2009 de Antena 1.

-Da, este adevărat. L-am văzut. El există. Îşi are cuibul sub apă în malul lacului dinspre Biserica „Sfântul Nicolae”, chiar sub Sfântul Altar. De multe ori când am slujit la Biserica „Sfântul Nicolae”, de sub podea, venea un zgomot ciudat, seamănă zgomotul cu un plug care este tras pe pământ uscat şi pietros, un hârâit, ceva care scrijeleşte pământul, ceva imens care, în timp ce se mişcă, având solzi scrijeleşte pământul.

Complexul Cernica

Toţi preoţii şi călugării de aici ştiu de existenţa lui, dar nu se tem. Nu se tem pentru că-l ştiu liniştit. Îl ştiu călugării de pe vremea Sfântului Calinic. Niciodată nu a ieşit la suprafaţă să facă vreun rău. Se hrăneşte cu peştele din lacul Cernica, cu broaşte şi alte fiinţe. Din când în când, iese spre seară la vânătoare. Eu l-am văzut, uitându-mă de aici din chilie pe geamul acela, care dă spre lac, plutea pe luciul apei. Este un balaur cu un singur cap, lung ca un şarpe, să aibă vreo 30 de metri şi o circumferinţă de vreo 10 metri. Este mare. Este uriaş. De câteva ori a traversat drumul de la poartă şi alte ori drumul de la Mănăstire spre cimitir”.

”Vin vremuri foarte grele, pentru că s-a împuţinat credinţa în rândul tuturor”

Părintele Argatu, pe care dictatura comunistă nu prea îl avea la inimă (n.r. – părintele a denunțat chiar tentative de a fi otrăvit de comuniști), s-a săvârșit din viață pe 11 mai 1999, fiind petrecut de o mare de oameni. Așa cum a lăsat în testament, a fost înmormântat în comuna Boroaia din județul Suceava, unde s-a născut. Părintele a lăsat o seamă de profeții despre România. Iată mai jos una dintre ele.

„Vin vremuri foarte grele, pentru că s-a împuţinat credinţa în rândul tuturor”. Totul se va întâmpla în ziua când, o mare catastrofă se va abate asupra ţării noastre şi nu numai. Peste tot va fi pustiu iar jumătate din capitala României se va găsi sub dărâmături. El am mai văzut că o jumătate din Bucureşti va avea clădirile dărâmate, iar celaltă jumătate este în picioare, cu toate că străzile sunt goale, nevăzând nicio persoană în profeţia sa.

Străzile vor fi pline de maşini frumoase şi de lux dar fără oameni în ele. Nimeni nu este pe stradă şi nimănui nu-i trebuiau bunurile rămase intacte.

Viziunea continuă cu faptul că oraşele şi satele sunt pustii iar câmpiile sunt verzi şi frumoase. A mers printre casele oamenilor, ba chiar a intrat într-una dintre ele care avea poarta deschisă, iar pe sobă încă mai fierbea mămăliguţa. Lângă sobă era un şorţ şi haine de femeie, iar pe scaune se găseau haine bărbăteşti, semn că oamenii stăteau la masă în momentul catastrofei. Părintele Ilarion Argatu a rămas mirat de liniştea de mormânt şi de lipsa oamenilor.

Din zona Galaţiului şi până în vârful Moldovei, acesta a întâlnit cam 7 oameni, toţi fiind îmbrăcaţi în straie albe şi la distanţă de sute de kilometri unii de alţii. Viziunea se întinde până în Rusia, unde locurile erau arse, chiar dacă erau munţi sau câmpii, iar clădirile erau dărâmate ca după cutremur.

”Sărăcia si lipsa banilor va face ca oamenii să-şi vândă sufletul pentru haine si hrană. Lumea va ajunge să se duşmănească, iar mila şi dragostea aproape că vor dispărea de pe fața pământului. În cele din urmă, oamenii nu vor mai avea frică de Dumnezeu şi interesul pentru bani şi înmulţirea averilor va fi pe primul loc. Omenirea va trăi atunci timpurile cele de pe urmă”.

Această profeţie a fost publicaţă în cartea „486 de răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor”.

Sursa foto: Facebook

Publicat in categoriile: Monden
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: