La data de 11 Aprilie, credincioșii ortodoxi îl sărbătoresc pe Sfântul Calinic de la Cernica. El a fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a fost canonizat în anul 1955.

Pe 11 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. El este primul sfânt canonizat în Biserica Ortodoxă Română, în anul 1955. Canonizat de pe vremea comuniștilor, sfântul este pus sub lanțuri azi, când creștinii nu sunt lăsați să ajungă la el la Mănăstirea Cernica.

Potrivit unor credincioși, ei au fost împiedicați ieri să mai intre în Biserică, la slujba de vecernie de dinainte de hram, deși mai erau două ore până la începerii carantinei de noapte.

„Sfinte Calinic, iartă-ne, că suntem nevolnici”

Nu degeaba plânge icoana Sfântului de la Mănăstirea Pasărea, după cum a relatat Părintele: ”Sfinte Calinic iartă-ne că suntem atât de nevolnici și dă putere păstorilor să-și apere credincioșii cum se cuvine!”

Din mărturiile celor care i-au fost aproape, înfățișarea Sfântului Calinic de la Cernica era mai totdeauna palidă, cu ochii adânciți în orbite, din cauza postului sever și a lacrimilor cu care își însoțea rugăciunile.

Sfântul Calinic de la Cernica s-a născut la București, la 7 octombrie 1787, în mahalaua Sfântului Visarion, din părinți temători de Dumnezeu și a primit la botez numele Constantin. La 20 de ani, și-a îndreptat pașii către Mănăstirea Cernica. A fost primit cu dragoste părintească de starețul Gheorghe care, după un an, l-a tuns călugăr, dându-i numele Calinic. După o lună, a fost hirotonit ierodiacon.

Sfântul Calinic a viețuit 43 de ani la Mănăstirea Cernica

Sfântul Calinic a viețuit 43 de ani la Sfânta Mănăstire Cernica, în post, rugăciune și smerenie, până a urcat în treapta diaconiei. "(...) după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit și sfințitorul dar al preoției, iar după alți cinci ani, cu glas de obște a fost ales de sobor stareț al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o cu multă iscusință timp de 31 de ani, săvârșind multe fapte încununate de laudă”, se spune în volumul "Viețile sfinților de peste tot anul”.

Starețul Calinic era un bun îndrumător al numeroșilor credincioși care cercetau mănăstirea. Era cunoscut atât prin rugăciunile sale tămăduitoare, cât și prin faptele de milostenie.

De pildă, în 1821 a hrănit în mănăstire, timp de câteva luni, un număr mare de locuitori din București și din împrejurimi, refugiați la Cernica de frica turcilor. Numeroase milostenii a făcut în diferite părți ale țării și chiar peste hotarele ei. Pentru copiii din satul Cernica a înființat o școală, cu dascăl plătit de mănăstire. A fost preocupat în permanență de zidirea sau de refacerea unor lăcașuri de închinare.

Aflat în vizită prin eparhie, și fiind plăcut impresionat de împrejurimile Schitului Frăsinei, de pitorescul locului, construiește acolo o biserică, în 1863, și înființează o mânăstire cu viață de obște, ca la Cernica.Este vestit ”blestemul” cu care va pecetlui hotarele mănăstirii Frăsinei, ca nicio femeie să nu pășească dincolo.

Sfântul Calinic de la Cernica, un apropiat al domnitorului Al. Ioan Cuza

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Unul din ucenicii sfântului, părintele Anastasie a povestit o întâmplare relevantă în acest sens:

”În timpul domniei lui Cuza Voda - spunea ucenicul Sfantului Calinic - s-a intamplat o tulburare în Seminarul Episcopiei de Râmnic și Preasfinția sa, cu darul și cu blândetea sa, a potolit acea tulburare. Aflând de aceasta, mitropolitul Nifon și ministrul de Culte, Scarlat Crețulescu, au trimis de la București un funcționar în anchetă.

- Nu mai este nevoie ca să faci dumneata cercetare - a zis Sfântul Calinic - pentru că eu, ca episcop, i-am liniștit și mulțumit pe toți. Să spui la cei care te-au trimis că sunt în neștiință de aceasta.

Auzind de cuvintele Sfântului Calinic, ministrul s-a supărat și, intrând în audiență la domnitor, i-a spus:

- Măria Ta, să iscăliți decretul de suspendare a episcopului de Râmnic și darea lui în judecată, iar dacă nu, să-mi primiți demisia.

- Demisia dumitale pot sa o primesc, dar decretul contra episcopului de Râmnic niciodată nu-l voi semna, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Apoi, cu voce înaltă a strigat:

- Măi Scarlat, acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevăratul și sfântul călugăr al lui Dumnezeu și ca el altul nu mai este în toată lumea".

În 1867, slăbit de bătrânțe și bolnav, se retrage la Cernica. Acolo va mai trăi până pe 11 aprilie 1868. Moaștele sale se odihnesc în Biserica Sf. Gheorghe, din incinta mănăstirii.