În Rusia este obiceiul ca, la începutul fiecărui nou mandat, președintele să procedeze la o remaniere guvernamentală. Dar remanierea din 12 mai a fost o surpriză: au fost ”rotiți” doi dintre cei mai apropiați sfetnici ai președintelui Putin, Patrușev și Șoigu, cei care l-au îndemnat să invadeze Ucraina! Asta a surprins pe toată lumea – sau, aproape pe toată lumea, fiindcă din analiza situației rezultă că Beijingul nu a fost surprins...

Alternativa secretă.

La 19 octombrie 2023, domnul Putin a efectuat o inspecție la comandamentul trupelor ruse de la Rostov-pe-Don. Cu acest prilej, ”șoimii”, în frunte cu ministrul Șoigu, i-au prezentat planurile unei contraofensive, prevăzută să înceapă imediat după Crăciunul rusesc,[1] astfel încât „la împlinirea a doi ani de la începutul operațiunii speciale, președintele Putin să anunțe încheierea fazei fierbinți a conflictului din Ucraina și inițierea de negocieri pentru încetarea focului”[2]. După zece zile a fost clar că preconizata ofensivă rusească a eșuat, iar eșecul ”șoimilor” a ajuns să fie discutat la Televiziunea de Stat. La 25 ianuarie, principalul propagandist al Kremlinului, Solovyov, comenta:

„Noi nu ne aflăm într-o ofensivă strategică. Soluția operativă ar fi să le înconjurăm orașele mari și să rezolvăm problema. Dar suntem departe, foarte departe de această fază!” Pentru a masca eșecul, în primele zile ale lui februarie ”șoimii” i-au prezentat președintelui Putin un raport umflat din condei referitor la ”eliberarea” târgului ucrainean Avdiivka. Domnul Putin s-a făcut că-i crede: „Șeful statului l-a felicitat pentru această victorie importantă”[3], pe care propaganda ”șoimilor” s-a străduit zadarnic să o prezinte ca ”un al doilea Stalingrad”.

Pe fondul acestui eșec, președintele Putin a transmis Statelor Unite, prin intermediari, propuneri de încetare a focului în Ucraina, dar conform marilor agenții de presă, „americanii i-au spus Moscovei că nu vor discuta despre o posibilă încetare a focului fără participarea Ucrainei”. Presat de datele socio-economice catastrofale[4], imediat după alegeri, la 20  martie, președintele Putin s-a întâlnit la Kremlin cu președintele Chinei, Xi Jinping, căruia i-a înmânat planul de pace conceput de Rusia și i-a solicitat să intermedieze negocierile cu Occidentul și Ucraina. În după-amiaza zilei de 27 martie, președintele chinez a avut o întâlnire cu prim-ministrul olandez, Mark Rutte, principal candidat la funcția de secretar general NATO: au discutat propunerile Rusiei și i-a înmânat o copie a planului. Este același plan despre care aflăm, din numărul de duminică al ziarului The Sunday Times, că a fost prezentat și domnului Trump, în noaptea de 8 spre 9 aprilie, de către Lord Cameron.

Rotirea ”șoimilor”.

În aceste zile, în contextul vizitei președintelui Xi în Europa, s-a ajuns la un consens minimal: planul va fi dezbătut cu prilejul Congresului de la Berna, prevăzut să înceapă luna viitoare, cu participarea Ucrainei și Rusiei. Pentru a da un semnal clar că acceptă negocierile, domnul Putin a ”rotit” pe Patrușev și Șoigu, liderii ”șoimilor” care, neținând cont de nimeni și de nimic, continuau să ceară capitularea necondiționată a Ucrainei, arestarea și executarea conducerii ucrainene – solicitări care blocau orice negociere.

În tradiția sovietică, atunci când schimbarea liniei politice impune scoaterea de pe scenă a unui nomenklaturist, mai întâi e numit în altă funcție, în altă structură birocratică, de preferință ostilă  – pentru a-l rupe de susținătorii săi. Așa și cu domnul Nikolai Patrușev: a oferit date și informații inexacte, care au contribuit la dezastrul din Ucraina; nu a reușit să împiedice accederea Suediei și Finlandei în NATO; nu a reușit să mențină embargoul Congresului SUA asupra Ucrainei; după cinci încercări, oamenii săi tot n-au reușit să-l asasineze pe președintele Zelenski; n-a putut preveni dezastrul de la Crocus Mall. S-a umplut paharul! Ca ofițer KGB, o viață întreagă domnul Patrulșev a fost cu ochii pe găștile din economie, să nu întreacă măsura la furt și să nu uite să dea tainul la Stăpânire. Acum, e trimis în economie, printre cei pe care i-a spionat și dijmuit. Și nu poate refuza, fiindcă fiul său e ostatec: azi a fost numit viceprim ministru, mâine nu se știe!

Cam la fel stau lucrurile cu domnul Serghei Șoigu. Ministru al Apărării din 2012 încoace, a patronat o ”reformă” a Armatei, care pe câmpul de luptă s-a dovedit falimentară; are relații proaste cu liderii militari, care-l acuză de dezastrul din Ucraina; stilul său deficitar de management a contribuit la tensionarea relațiilor cu liderii paramilitari Kadîrov și Prigojin, unii comentând că încercarea de lovitură de Stat a acestuia din urmă se datorează în mare parte inabilității lui Șoigu.

În sfârșit, adjunctul lui Șoigu, Timur Ivanov, tocmai a fost arestat sub acuzația de corupție – și a început să facă mărturisiri complete care, se pare, îl incriminează pe șeful său. Așa că s-a umplut paharul, iar Șoigu a fost demis de la Ministerul Apărării și numit secretar al Consiliului de Securitate – adică în fruntea acelei structuri kaghebiste pe care n-a încetat să o acuze pentru fiecare eșec de pe front. Iar în coasta sa e poziționat Dmitri Medvedev, care n-a uitat cum, acum un an, Șoigu a prezentat președintelui Putin înregistrări cu declarațiile sale făcute la beție, în Luhansk, în care afirma că Putin nu mai are zile multe și el, Medvedev, va fi cât de curând succesorul.

Demiterea lui Șoigu, generalul făcut ”la apelul bocancilor”, a stârnit fără îndoială satisfacția generalului Gherasimov și a subordonaților săi. Să ne reamintim ce scriam în decembrie 2022: în pregătirea războiului cu Ucraina, domnul Putin a convocat o ”Stavka” informală, alcătuită din partenerul său de vânătoare și pescuit, Serghei Șoigu; prietenii săi din copilărie, frații Boris și Arkady Rotenberg; fostul său coleg de KGB, Nikolai Patrușev. Apoi a impus Marelui Cartier General, condus de generalul Gherasimov, să execute planurile puse la punct de această camarilă”[5]. ”Rotirea” lui Patrușev și Șoigu, coautori ai agresiunii asupra Ucrainei, e un eșec major pentru partizanii continuării războiului, pentru ”șoimii” de la Kremlin, iar asta anunță o schimbare de macaz în politica Rusiei. E de văzut cât, când și în schimbul a ce se va schimba politica Rusiei – dar sensul e clar.

Victoria ”porumbeilor”.

Încă din ianuarie, surse occidentale bine informate apreciau că Fondul Național de Bunăstare a Rusiei, din care se finanțează războiul economic, a scăzut sub pragul critic de 150 miliarde $, ceea ce pune probleme de stabilitate a rublei. Scriam eu acum o sută de zile că asta se va întâmpla[6]. De aceea, domnul Putin a simțit nevoia să numească în fruntea Armatei un civil, economistul Andrei Belousov, care deloc întâmplător este președintele Consiliului pentru asigurarea stabilității economico-financiare. De decenii membru al Academiei ruse, domnul Belousov e un economist de marcă, care are, după toate probabilitățile, sarcina de a restabili echilibrul economico-financiar, gestionând în mod adecvat resursele necesare Armatei. Iar singura modalitate de a gestiona adecvat situația este dezescaladarea, în schimbul relaxării sancțiunilor.

Alertă la Palatul Elysée.

”Rotirea” șoimilor, spre planul doi-trei, a surprins mass media internațională, fiindcă în mare măsură secretul negocierilor a fost menținut. Din același motiv, mass media, care nu cunoaște desfășurarea reală a tratativelor, este acum uimită de influența nebănuită pe care pare să o aibă China, al cărei rol în negocieri e puțin cunoscut. Să ne reamintim: acum o săptămână, domnul Putin a anunțat, foarte războinic, că va sărbători Ziua Victoriei prin manevre cu armele atomice tactice. Asta nu s-a mai făcut de decenii, fiindcă e foarte periculos. Se scot ogivele nucleare 9M723 din depozite, se transportă pe front, se lansează. Până în clipa în care ajung la țintă, nimeni dinafara comandamentului rus nu știe dacă ogivele nucleare sunt reale sau de exercițiu. Iar Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, a și turnat gaz pe foc: „Nimeni nu se va putea adăposti nici la Capitoliu, nici pe Downing Street – 10 și nici la Palatul Elysée”. NATO și Statele Unite și-ar fi modificat instantaneu postura nucleară, ar fi intrat în alertă ATOMAL.

Tocmai, în acea seară la Palatul Elysée era găzduit președintele Chinei, domnul Xi Jinping. În medii bine informate se comentează că dânsul a luat telefonul său Huawei și l-a sunat pe domnul Putin, să-l întrebe dacă l-a pus și pe el, președintele chinez, pe acea Listă a Morții, afișată pe situl Ministerului de Interne al Rusiei? Efectul a fost instantaneu: peste noapte, ”Lista Neagră de grad zero” a Ministerului de Interne rus, care începea cu președinții ucraineni Poroșenko și Zelenski, a fost ștearsă. Iar a doua zi, domnul Putin n-a dat ordin de începere a manevrelor nucleare, ci a anunțat: „Rusia va face totul pentru a evita o confruntare globală.” Rapiditatea cu care au fost luate aceste măsuri a constituit primul indiciu că ”șoimii” Kremlinului sunt pe făraș, că urmează o schimbare de macaz.

Iar această schimbare de macaz nu se va limita la Rusia. Interesant e că, în acele zile, s-au mai înregistrat două întâmplări ciudate, prevestind o dezescaladare. Președintele Zelenski l-a sunat pe prim-ministrul ungar, Viktor Orbán, principalul său oponent regional, și l-a invitat să participe la negocierile de pace, ce vor avea loc în Elveția, asigurându-l că și problemele minorității maghiare din Ucraina își vor găsi rezolvarea. 

A doua întâmplare ciudată s-a petrecut undeva prin Pirinei: domnul Xi i-a povestit gazdei, domnul Macron, cât de eficiente sunt telefoanele date la Moscova, în prevenirea unui incident nuclear. Și i-a sugerat gazdei să dezescaladeze relația cu Rusia. Iar ambasadorul francez la Moscova, care tocmai fusese săpunit bine la Ministerul rus de Externe, pe tema trimiterii de trupe franceze, a primit cu uluire ordin din Centrală să onoreze invitația Kremlinului, să asiste la inaugurarea noului mandat al președintelui Putin.

Din cele de mai sus rezultă că de iminenta schimbare de curs politic de la Moscova știa dinainte China, care a anunțat în acest sens Franța. Care a pus în temă Regatul Unit. Apoi fiecare și-a anunțat apropiații: domnul Macron a sunat la Kiev, domnul Xi a sunat la Budapesta, domnul Cameron s-a văzut cu fostul președinte Trump. Iar acum a început repoziționarea: Rusia, Franța, Ucraina au inițiat dezescaladarea, la sugestia chineză.

Esența ”schimbării de macaz”.

Și, într-adevăr, peste câteva ceasuri, în discursul de inaugurare al celui de-al cincilea mandat prezidențial, domnul Putin a schimbat macazul: „Nu refuzăm să ne angajăm în dialog cu țările occidentale. Alegerea le aparține: dacă intenționează să continue să încerce să frâneze dezvoltarea Rusiei, să continue politica lor de agresiune și de presiune neîncetată asupra țării noastre de-a lungul anilor, sau să caute o cale spre cooperare și pace. Repet: o discuție, inclusiv pe probleme de securitate și stabilitate strategică, este posibilă, dar nu de pe o poziție de forță...” Traducerea din dialectul kremlinez în limba română: Suntem dispuși să negociem aspecte de securitate și stabilitate strategică, să cooperăm ca să ajungem la pace. Suntem dispuși să abordăm negocierea fără amenințări cu forța. Contăm pe ridicarea embargourilor care ne afectează dezvoltarea, pe încetarea presiunilor asupra Rusiei.

Și bomboana pe coliva aventurii militare din Ucraina: „Împreună cu partenerii noștri în integrarea eurasiatică și cu alte centre suverane de dezvoltare, vom continua să lucrăm la formarea unei ordini mondiale multipolare și a unui sistem de securitate egal și indivizibil.” Traducere: acceptăm medierea Chinei și Franței, ”centre suverane” (neînfeudate SUA).

Reinvestițiile.

Deci, după doi ani de expectativă, chinezii s-au hotărât să acționeze, oferind discret dar eficient bunele lor oficii pentru identificarea unei soluții negociate a războiului din Ucraina. Vor fi fost impresionați de rugămințile președintelui Putin? Nu prea cred: politica lor e mult mai precis centrată pe apărarea propriilor interese – care sunt semnificative.

Încă de acum câțiva ani, China a depășit PIB-ul Uniunii Europene. Acesta a fost rezultatul deceniilor în care UE a abandonat coordonatele de bază pe care a fost concepută: coeziunea și solidaritatea. Începând din 2008, Comisia de la Bruxelles a impus măsuri de austeritate pe fondul creșterii șomajului și a stagnării economice, apoi a ”ignorat îndelung” dezvoltarea noilor săi membri, mai ales din Balcani: a abandonat Agenda Salonic 2003, iar țări precum România sau Bulgaria au înregistrat recorduri de emigrație pe timp de pace. Apusul a investit masiv în Rusia și China, nu în Europa de Est.

Rusia a reinvestit în tancuri și rachete. În schimb, China a reinvestit în expansiunea intereselor sale comerciale și economice în Africa și, acum, chiar în Europa! Cu tehnologie obținută de la investitorii europeni, China a efectuat singura mare investiție în Balcani: magistrala feroviară Atena – Belgrad – Budapesta. Serbia, unde chinezii au reinvestit 19 miliarde $, cumpără din China trenuri de mare viteză, realizate tot cu tehnologie europeană. Pe cele vechi, care iau foc prin gări, Serbia le revinde Căilor Ferate Române, a căror modernizare a fost blocată de regulile UE privind ajutorul de Stat. Tot cu tehnologie primită de la investitorii europeni, China a modernizat Portul Pireu, va construi metroul din Belgrad și a modernizat exploatările de cupru de la Bor (Serbia). În Ungaria, chinezii au reinvestit 30 miliarde $ și au de gând să continue: cu tehnologie primită din Occident, China va construi o fabrică de baterii la Debrețin (7,3 miliarde €), o fabrică de automobile electrice la Szeged și discută proiectul unei uzine de automobile. Una peste alta, „anul trecut, în Ungaria trei sferturi din investiții au venit din China, oferind locuri de muncă, un mijloc de trai sigur și predictibil pentru zeci de mii de oameni”.

Chinezii au pregătit îndelung această ofensivă asupra Balcanilor și Europei Centrale, așteptând intrarea Statelor Unite într-o criză izolaționistă. Dar la Beijing se știe: accesele de izolaționism ale americanilor nu durează mult. SUA au destui dușmani, care încearcă să profite: aceste momente periodice de slăbiciune se termină prin catastrofe. Dar, ca și la Pearl Harbour, asemenea evoluții abrupte au darul de a redeștepta națiunea americană, ceea ce ar pune capăt vidului geostrategic în Europa, atât de profitabil Chinei. De aceea Beijingul nu are timp să aștepte până ce ”șoimii” ruși cuceresc, sat cu sat, Ucraina.

Dividendele geopolitice.

Beijingul vrea să culeagă neîntârziat fructele geopolitice ale acestor reinvestiții. China a deschis ușa Uniunii Europene folosind drept pârghie rolul său de negociator în războiul din Ucraina. Și s-a convenit că negocierile care vor avea loc la Berna vor decurge ca un duel de odinioară. Să ne reamintim: cei doi adversari se prezintă fiecare cu martorul său și, după ce martorii sunt unanim acceptați ca ”de bună-credință”, se trece la încărcarea pistoalelor. De obicei, martorii cad discret de acord ca să pună pe țeavă exact atâta pulbere, cât glonțul să cadă pe jos după doi-trei metri: așa se împacă orgoliile.

Martorul Ucrainei e Franța, martorul Rusiei e China – și au convenit deja cum și cât să încarce pistoalele. Ca să nu se bage și alții de prin Europa, adversarii au convenit ca duelul din iunie să se facă în prezența Ungariei, care preia președinția rotativă a UE. În schimbul atribuirii acestui rol prestigios, dar găunos, de ”maestru de ceremonii”, Ungaria va ajuta China să neutralizeze tardiva agendă de securitate economică a UE, inclusiv amenințările tarifare. Iar la momentul potrivit domnul Xi va putea conta pe influentele relații ale domnului Viktor Orban în rândul MAGA, pentru a bloca în Congresul SUA orice ajutor pentru Taiwan: Make China Great Again!

Regulile duelului: Carta de la Belgrad.

Conform protocolului duelului clasic, înaintea confruntării, martorii celor două părți anunță regulile. Este exact ce a făcut domnul Xi, printr-un articol publicat de ziarul sârb Politika: „Prietenia dintre cele două popoare se bazează și pe atașamentul lor față de pacea globală, față de stabilitate, dreptate și respectarea dreptului internațional. China este alături de Serbia în abordarea provocărilor și îi sprijină independența și integritatea teritorială”. În traducere: ce s-a întâmplat cu decenii în urmă în Taiwan se întâmplă acum în Kosovo, de aceea China susține integritatea teritorială a tuturor Statelor. Inclusiv a Ucrainei: de aici vor porni negocierile privind Crimeea, Doneț și Luhansk.

Iar culmea! Carta de la Belgrad liniștește Moscova: așa cum nu e de acord cu independența Kosovo sau Taiwan, China nu va încuraja secesiunea republicilor Siberiei. Acesta este „sistemul de securitate egal și indivizibil” cerut de domnul Putin la inaugurarea noului său mandat, pentru calmarea celor care critică dependența de Beijing a Regimului său. Și sunt destui: în martie, postul local de televiziune din Irkutsk a difuzat un documentar viral, descriind expansiunea economică și demografică a Chinei în Siberia.

Alarmă de 21 de ”rubini”.

Adică cum?! Kremlinul abandonează ”republicile populare” Luhansk și Doneț, renunță la pretențiile formulate de ”șoimii” Patrușev și Șoigu, ca Ucraina să capituleze necondiționat, nu mai vrea să fie arestată și spânzurată de lampadare actuala conducere de la Kiev?

Carta de la Belgrad e un semnat de alarmă pentru toate enclavele separatiste formate de Moscova la granițele sale, dar mai ales pentru Transnistria. Fiindcă rolul Franței în negocieri e proeminent, iar relațiile franco – moldovene sunt excelente. Republica Moldova va avea cine să-i apere interesele, mai ales în ce privește problema mai generală a retragerii trupelor rusești de pe teritoriile străine – că din Armenia tocmai se retrag. Acesta este contextul în care doamna Maia Sandu a declarat că un milion de cetățeni din Republica Moldova au pașaport românesc: „Aceasta înseamnă că au și pașaport european, adică UE deja are în Republica Moldova un milion de cetăţeni. Acest lucru scurtează calea noastră spre UE.” Și, adăugăm, ușurează și plecarea trupelor ruse.

Auzind cum le sună clopotul în dungă, separatiștii nistreni s-au mobilizat deîndată: dacă lucrurile merg tot așa, în doi-trei ani Republica Moldova se unește cu România. Și una e să șantajezi 2 milioane de moldoveni, și cu totul altceva să încerci să șantajezi 20 de milioane de români. De la Tiraspol, au cerut ajutor doamnei Zaharova, vechea lor prietenă de la Ministerul de Externe rus. Care a doua zi a și declarat Agenției TASS că „politica președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, este comparabilă cu experimentele celui de-al Treilea Reich în ceea ce privește naționalitatea și limba oamenilor”.

La Tiraspol, sloganul zilei e „denunțarea imperialismului românesc, promotor al corupției și homosexualității”. Tovarășii de la KGB nistrean au scotocit prin sertare și au dat peste un film terminat încă din 2017, ”remontat” provocator toamna trecută: 21 de ”rubini” (în traducere din ruso-nistreană: 21 de rubine). Respectiva melodramă cinematografică, realizată de un popă răzvrătit de pe la Oradea, propune un portret grotesc, hidos al României: absolut toate personajele sunt corupte până în măduva oaselor, de la primar și până la președintele Țării, ”sluga americanilor”. Mai mult, toți slujitorii Bisericii Ortodoxe Române sunt nu numai corupți, ci și homosexuali. Iar singurul personaj vag pozitiv, o procuroare, se luptă cu morile de vânt până face un copil din flori. Scena asta cu procuroarea gravidă, care ajunge să se creadă Fecioara Maria, este o hulă antologică.

România și ”Pax Sinica”.

Prima afirmare a Germaniei unificate ca mare putere în Europa a fost Congresul de la Berlin (iunie 1878), care a stabilit pentru o jumătate de secol status quo-ul în Europa de Est, cu certe avantaje pentru Germania. Prima afirmare a Chinei ca mare putere în Europa va fi oare Congresul de la Berna (iunie 2024), care va stabili pentru o jumătate de secol status quo-ul în Europa de Est, cu certe avantaje pentru China? Profitând de lipsa de viziune a politicilor UE și SUA, China folosește și ascendentul său investițional în Estul ”ignorat” al Europei pentru a-și constitui un lobby geopolitic, ”Pax Sinica”, cu care ar dori să înlocuiască ”Pax Americana”, pe care se întemeiază actuala Ordine Mondială.

Care va fi locul României în noua ordine sud-est europeană, de după Congresul de la Berna? Investițiile chineze directe în Ungaria vecină, cu o economie jumătate cât a noastră, vor trece în acest an de 30 miliarde $. În România, conform calculelor BNR, cel mai mare investitor direct – Țările de Jos – abia a depășit 23 miliarde Euro. Faptul că investitorii nu se înghesuie chiar cum ne-am dori este explicabil. Cel mai recent Raport al Departamentului de Stat despre România avertizează:

„Climatul investițional din România rămâne îndoielnic, iar potențialii investitori ar trebui să fie foarte atenți atunci când iau în considerare orice investiție. Raportul de țară pentru semestrul european 2020 al Comisiei Europene privind România a subliniat instabilitatea legislativă persistentă, luarea deciziilor imprevizibile, calitatea instituțională scăzută și corupția ca factori care erodează încrederea investitorilor.” Ce mai, opiniile Comisiei Europene și ale Departamentului de Stat despre România coincid: ”21 de rubini”.

Cu așa percepții grotești despre țara noastră, să nu ne mirăm. În timp ce la Budapesta chinezii semnau 18 acorduri de cooperare economică, România a fost vizitată de o delegație a Departamentului pentru Comerț al SUA, condusă de doamna Cynthia Aragon. Dânsa este director executiv al Advocacy Center, care nu are drept scop investițiile, ci „sprijinirea firmelor americane care urmăresc să intre pe piețe noi, să câștige contracte pe bani publici pe piețe din lumea întreagă”. Adică, investiții pe banii românilor. Nu s-a semnat nici măcar o declarație comună.

În perioada 2020 – 2022, investițiile directe chineze în România au crescut cu 35%, în timp ce investițiile directe americane au scăzut cu 30%. Cât va mai reuși România să reziste asaltului comercial, economic și geo-politic al Chinei? Și de ce ar încerca să mai reziste? Este o întrebare pe care ar trebui să și-o pună decidenții de la Washington și Bruxelles.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.