9 ianuarie, seara celei de-a treia zi de Crăciun pentru ruși. Televiziunea de Stat ”Canal 2” își informează publicul: ”Restaurante elegante din Occident s-au specializat în preparate din carne de om. Sunt sataniști, nu avem cum să nu-i biruim, Dumnezeu e cu noi!” A doua zi, cade rețeaua electrică în orașul siberian Omsk, lăsând jumătate de milion de pravoslavnici în întuneric: avarie la Centrala termoelectrică Tavricheskaya.

Boboteaza rusească, seara de ajun: în timp ce Ministerul rus de Externe primește cu onoruri oficiale o delegație de teroriști Hamas, Centrala termoelectrică Balaklava intră în oprire de avarie și lasă în întuneric peste un milion de locuitori ai Crimeii ocupate.

Explicația oficială: în Rusia e, ”în mod excepțional”, frig. Ce se întâmplă de fapt?

 Serii negre prin Siberia .

Între Crăciunul și Boboteaza pe stil rusesc, Necuratul și-a făcut de cap prin Siberia. La Omsk, de-abia ce s-a reușit reconectarea rețelei electrice, că la 11 ianuarie a cedat termoficarea, lăsând în frig cam 500.000 de locuitori. După câteva zile, căldura a început să fie dată cu porția, câteva ore pe zi, ca să nu înghețe caloriferele. De-atunci tot așa.

Pe 12 ianuarie a cedat termoficarea la Novosibirsk: 2.400 de blocuri deconectate. După cinci zile, au încercat să o repornească, dar a cedat iar o conductă, de astă dată în Districtul Leninskyi: termoficarea a fost din nou deconectată, deși afară sunt -20°. În noaptea de 18 spre 19 ianuarie, de Bobotează, o altă tentativă de repornire s-a soldat cu explozia unei conducte pe strada Titova. Administrația regiunii a ”rezolvat” situația, declarând starea de urgență: locuitorii care se adunau prin curți, în jurul focurilor de tabără, pot fi arestați.

Presa moscovită relatează că, între Crăciun și Bobotează, în 43 de regiuni ale Rusiei au avut loc avarii la termoficare, care au lăsat milioane de cetățeni fără încălzire. Cazurile de la Omsk și Novosibirsk s-au repetat aidoma la Moscova, afectând la un moment dat 500.000 de locuitori. Situația s-a repetat lângă Moscova, la Podolsk, unde de mai bine de două săptămâni orașul e fără încălzire, la Saratov, Orel, Lipețk, Nijni Novgorod, Elektrostal, Volgograd și Nakhodka. Pentru noi, bucureștenii, cedarea termoficării face parte din cotidian – dar în Rusia, asemenea val de avarii nu s-a mai văzut de decenii. Ca și la noi, locuitorii s-au repezit să bage în priză: iar rețeaua electrică a cedat în 13 regiuni și mari orașe din Rusia, printre care Moscova și Sankt Petersburg unde, pentru prima dată după multe decenii, s-au înregistrat întreruperi majore în furnizarea curentului electric

Americanii sunt de vină!

Cei care au apucat acele vremuri știu: în anii 1980, stadiul relațiilor ruso-române nu-l aflam din ziare, ci de la aragaz. Când se certa Nea Nicu cu Andropov sau Gorbaciov, imediat ”survenea o avarie”, iar presiunea gazului scădea aproape de zero. Știam însă că nu era nicio avarie: GAZPROM = Moscova tăia gazul. Se vede treaba că s-a întors roata – dar oare cine e acum cu mâna pe robinet? În provincii a apărut percepția că Moscova taie gazul...

Moscova se străduiește să convingă provinciile că mâna Occidentului închide robinetul. Domnul Putin a stabilit: „Dușmanii Rusiei sunt în Apus. Ei doresc înfrângerea strategică a Federației Ruse și divizarea ei. Își doresc asta de secole, dar pare-mi-se că ne vom ocupa noi de ei, mai-nainte!” Și imediat, rețelele de socializare rusești au început să distribuie montaje Photoshop cu președintele Biden: cu un baros, sparge țevile de termoficare.

”Divizarea Rusiei” .

Ce se întâmplă însă în realitate, dincolo de perdeaua de fum a propagandei? Sectorul de termoficare din Rusia este, bineînțeles, cel mai mare din lume, fără egal pe mapamond! Cuprinde aproape 500 de centrale electrotermice și 65.000 de puncte termice, care produc 1.700 TWh. Moscova are 16.323 km de conducte: puterea instalată e mai mare decât a întregii Finlande! Dar termoficarea orașelor Rusiei este și cea mai veche din lume, unele segmente datând de acum 100 de ani. Circa 3% din rețeaua de 200.000 km. de conducte ar trebui înlocuite de urgență, în fiecare an. Până acum, de bine de rău, a mers, fiindcă după privatizare, GAZPROM a devenit, prin subsidiara sa ENERGOHOLDING, principalul proprietar al rețelelor. Spre exemplu la Moscova, 80% din încălzire este furnizată de S.C. MOSENERGO S.A., proprietatea ENERGOHOLDING, care prin S.C. MOEK S.A. e și proprietarul conductelor.

GAZPROM a ajuns lider al termoficării în Rusia cu sprijinul Moscovei: cu ani în urmă, Kremlinul a lansat așa-numita ”Gazeficația”, înlocuirea centralelor pe cărbune cu centrale pe gaz, încredințând GAZPROM întreaga operațiune. Reversul medaliei: pentru ruși, GAZPROM = Moscova. Atunci când GAZPROM nu-și îndeplinește obligațiile contractuale față de provincii, percepția e că Moscova e prea hrăpăreață și nu dă provinciilor cele cuvenite. Acesta este legătura secretă dintre criza termoficării și ”divizarea Rusiei” pe care, poate involuntar, domnul Putin a evocat-o, deconspirându-și temerile...

A scăpătat boierul ...

Totuși, nu lăcomia Moscovei e cauza principală: criza termoficării are cauze obiective. Subvențiile de Stat și profiturile obținute de GAZPROM pe piețele europene urmau să asigure renovarea rețelelor de termoficare din marile orașe ale Rusiei. Dar, după 20 de ani de ”Gazeficație”, rezultatele nu sunt cele scontate: la nivelul anului 2022, gradul de uzură al rețelelor de termoficare din Rusia se menținea la peste 70%. Era de așteptat: încă din 2008, un studiu al economistului suedez Anders Åslund aprecia că GAZPROM irosește aproape 50% din fondurile destinate investițiilor, datorită practicilor sale corupte. Un exemplu grăitor a fost proiectul Blue Stream: porțiunea rusească a conductei a costat de trei ori mai mult pe kilometru decât porțiunea construită de turci.

Lucrurile au mai mers cum au mai mers până în 2022, când a început declinul. Încă din iulie, datele publicate de GAZPROM arătau că producția de gaze scăzuse cu peste 35% față de 2021, deși sancțiunile nu intraseră încă în vigoare. Iar exporturile scăzuseră cu 38,8%. Ca și alte mari companii rusești, de la începutul războiului din Ucraina GAZPROM nu mai publică rapoarte detaliate, dar se știe că în 2022 a reușit să exporte către Turcia și Europa numai 50-65 miliarde Nm3, față de un nivelul de odinioară de 200 miliarde Nm3. Iar exporturile de gaz către China, de numai 15 miliarde Nm3, nu au putut compensa pierderea piețelor europene. GAZPROM a intrat în cădere liberă: câștigul net a fost în semestrul I/2022 de 2.500 miliarde de ruble, iar în semestrul II, numai 296 miliarde ruble.

Declinul a continuat în 2023, când Turcia a început exploatarea propriilor resurse de gaz, exporturile spre Europa au scăzut sub 25 miliarde Nm3, iar cele către China (22,7 miliarde Nm3) tot nu a acoperit capacitatea nominală a gazoductului POS-1. Piețele încă accesibile – India și China – practică prețuri mult mai scăzute; oficial, în 2023 profitul brut ar fi scăzut cu 40%. Dar fără îndoială scăderea e mai mare: India are dificultăți valutare, vrea să plătească în rupii, iar băncile chineze au început să refuze tranzacțiile în dolari cu companiile rusești, fiind amenințate de Statele Unite cu sancțiuni secundare. Pentru anul fiscal 2023, GAZPROM a declarat Fiscului pierderi de 1.000 de miliarde ruble. Situația nu e singulară: în ansamblu, încasările din vânzările de petrol și gaze pentru bugetul federal rus au scăzut cu aproximativ 24%. Reparațiile la rețeaua de termoficare nu au mai putut fi efectuate în sezonul cald 2023, din lipsă de fonduri, iar rezultatele se văd.

Nici cu blatul nu mai merge .

Totuși, cu mult optimism, Consiliul Director al GAZPROM a aprobat, în noiembrie, un program de investiții pentru 2024 de 1.570 miliarde ruble (circa 16 miliarde $), pentru a preveni oprirea totală a termoficării în marile orașe ale Rusiei, în iarna 2024/2025. Optimismul Consiliului Director se întemeia pe faptul că fiica cea mare a președintelui Putin, Maria Voronțova, este acționară la compania medicală NOMECO, proprietatea companiei de asigurări SOGAZ, deținută de GAZPROM. Iar GAZPROM a avut grijă ca d-na Voronțova să încaseze, în 2021 – 2023, dividende de 910 milioane ruble (10 milioane $).

De aceea, Consiliul Director al GAZPROM conta, ca de obicei, pe ajutorul de Stat, pe fondurile de ”Gazeficație”. Dar în aceste clipe Regimul Putin are alte priorități: finanțarea războiului din Ucraina și reînarmarea. Întreg Bugetul Federal pentru investiții în construcții de locuințe și infrastructură municipală va fi în 2024 de numai 1.177 miliarde  ruble – deci, nici vorbă să i se poată aloca GAZPROM 1.570 miliarde. Iar în 2025 acest buget va scădea la 506 miliarde ruble și în 2026 la numai 381 miliarde ruble. Pentru comparație, bugetul militar al Rusiei pentru 2024 e de 17.000 de miliarde ruble! Directorii GAZPROM vor trebui să se împace cu situația: și acest an fiscal se va încheia tot cu pierderi de 1.000 miliarde.

GAZPROM va trebui să crească din nou prețul gigacaloriei. Va trebui să-l crească mult de tot: +11,2% din iulie 2024, +8,2% din iulie 2025 – cu totul, +32% față de anul 2021. Locuitorii marilor orașe din provincie vor suferi de frig, dar vor plăti mai mult. Bucureștenii abia așteaptă alegerile locale pentru a se răcori – dar în Rusia, cetățenii nu au această supapă de siguranță, de aceea situația actuală e o rețetă sigură pentru tulburări sociale îndreptate împotriva Puterii moscovite. Fiindcă GAZPROM = Moscova, nu-i așa?

Alternativa imposibilă .

Ca și bucureștenii, când s-au văzut cu caloriferele reci, rușii s-au repezit să bage în priză. Problema este că, dacă în această iarnă rețeaua electrică a Bucureștilor a rezistat, rețelele electrice ale marilor orașe rusești n-aveau cum să reziste. După China, Statele Unite și India, Rusia este al patrulea producător mondial de energie electrică: 1.085 TWh în 2020. Dar această producție de energie electrică este destinată în principal industriei. Nu ai cum să compensezi un consum total de energie termică de 1.700 TWh dintr-o producție totală de energie electrică de 1.085 TWh. Nu vor rezista nici rețelele și nici generatoarele.

Și chiar așa a fost: rețeaua electrică a cedat în 13 regiuni și mari orașe din Rusia, printre care Moscova și Sankt Petersburg. Autoritățile susțin că sunt ”simple defecțiuni care se vor remedia”, dar situația e mult mai gravă. Spre exemplu, la Rostov-pe-Don, oraș cu peste un milion de locuitori, compania ROSSETI SUD a anunțat că „din cauza întreruperii tehnologice în rețelele de înaltă tensiune, Direcția regională de distribuție a decis să introducă programe de oprire temporară a curentului electric.”

Shutdown .

”Întreruperea tehnologică în rețelele de înaltă tensiune” înseamnă că au acționat DAF-urile, eveniment de extremă gravitate. Sistemele de producție și distribuție a curentului electric alternativ sunt proiectate să funcționeze la o frecvență constantă – în Rusia, 50 Hz. În cazul în care rețeaua este solicitată peste limitele tehnologice, frecvența curentului începe să scadă, ceea ce poate cauza desincronizarea rețelei naționale și avarierea tuturor generatoarelor conectate. De aceea rețelele sunt dotate cu disjunctoare de protecție la frecvență, DAF, care decuplează automat liniile de înaltă tensiune dacă frecvența scade sub 46,7 Hz. La Rostov-pe-Don, dacă nu acționau DAF-urile, întregul Sistem Energetic Federal, SEF, s-ar fi oprit în avarie. Repornirea SEF ar dura săptămâni.

În România, ultimul incident comparabil a avut loc în noaptea de 8 spre 9 decembrie 1989, când Sistemul Energetic Național s-a fragmentat pentru trei ore. Nu a intrat în oprire de avarie, ci numai s-a fragmentat: ca la Rostov, unele subsisteme s-au oprit. Departamentul Securității Statului a informat imediat conducerea de Partid și de Stat: era dezastru.

Concret, DAF-urile protejează generatoarele, iar nu consumatorii industriali deconectați intempestiv, la nivelul cărora pagubele sunt foarte mari. Câteva exemple de pagube produse, în România, în decembrie 1989: la Rulmenți-Alexandria, „deteriorarea sculelor, diamantelor, pietrelor abrazive și rebutarea reperelor de rulmenți cu o valoare de peste 160.000 lei”. La Rulmenți-Bârlad, „trei milioane de lei reprezintă valoarea sculelor, dispozitivelor și a semifabricatelor distruse și a electromotoarelor arse”. La Turnătoria Râmnicu Sărat, „temperatura în cuptoare nu mai poate fi controlată ... gazele formate în interiorul cuptorului pot genera presiuni înalte, prezentând pericol de explozie”. La Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște, „au fost avariate trei transformatoare de 160 MVA 220/35 kV”. Se înțelege ce pagube au provocat cele 13 întreruperi tehnologice pe rețelele de înaltă tensiune, în principalele regiuni industriale ale Rusiei.

Probleme cu importurile .

Principalul producător de energie electrică al Rusiei este INTER RAO UES, urmat... tot de GAZPROM. Având în vedere criza financiară în care s-a afundat GAZPROM, respectiva companie, așa cum nu a putut întreține centralele termice, nu a putut întreține nici centralele electrice. În plus, în ultimii 30 de ani, modernizările în acest sector s-au făcut folosind masiv tehnologie de import: ALSTOM, GENERAL ELECTRIC, BABCOCK, SIEMENS. Ca urmare a embargoului, companiile rusești nu mai au acces la piese de schimb originale. Situația este identică cu cea a României din anii 1980, când regimul a interzis importurile: pe fondul reparațiilor efectuate de mântuială în lipsa pieselor de schimb, se înregistra un număr extrem de mare de opriri accidentale ale agregatelor (o oprire la 3-5 zile de funcționare și la unele agregate mai frecvent).

În ce privește Rusia de azi, numărul mare de ”întreruperi tehnologice în rețelele de înaltă tensiune” rezolvate greu și tardiv arată că această criză nu se datorează numai cetățenilor care s-au repezit să bage în priză, ci și reparațiilor efectuate de mântuială în lipsa pieselor de schimb, după ani de sancțiuni. Până la urmă, și americanii au partea lor de ”vină”.

Subiect interzis !

În prezent, Federația Rusă se află în pragul unei crize energetice similare cu cea prin care a trecut România în 1988 - 1989, dar de dimensiuni mult mai mari. Iar această criză energetică are loc, exact ca în România anului 1989, pe fondul unei crize economice grave. Conform datelor oficiale ROSSTAT, în 2023 exporturile Rusiei au fost de 422,7 miliarde $, cu 30% mai puțin decât în 2022. Importurile în schimb au crescut cu 10%. Balanța de plăți, momentan, este pozitivă (+50,2 miliarde $), dar a scăzut cu 79% față de 2022. Costurile sunt suportate de populație: scumpiri, lipsuri, cozi, întreruperi de termoficare și curent care amplifică riscul de instabilitate socială. Ne explică politologul bașkir Abbas Galliamov: „Când lucrurile merg foarte prost pentru regim, povara pe care oamenii o vor primi se poate dovedi a fi complet insuportabilă. Așa s-a prăbușit Uniunea Sovietică...“

Iar noul slogan, în provincie, este ”ne-am săturat să hrănim Moscova” – identificată cu GAZPROM, care nu reușește să ofere populației din provincii condiții minime de trai. De aceea, imediat după izbucnirea protestelor din Bașkortostan, chiar sub acest slogan  –”Ne-am săturat să hrănim Moscova!” - colapsul termoficării și al rețelei electrice au devenit subiecte interzise pentru mass media din Rusia.

Evident asta nu rezolvă nimic. Pe fondul carenței cronice de investiții, a corupției și a dificultăților tehnologice create de sancțiuni, în lunile care urmează situația rețelei energetice din Rusia se va agrava, cu ecouri sociale evolutive, care se vor concentra pentru prima dată în marile orașe de provincie. Vor crește și pagubele din economie, care vor alimenta evoluția ascendentă a nemulțumirilor: în lipsa energiei termice și electrice, întreprinderile industriale și comerciale nu-și pot desfășura activitatea, deci nu vor putea plăti salariile. Această evoluție coincide cu campania electorală pentru alegerile prezidențiale, exact așa cum criza energetică și socială a coincis, în decembrie 1989, cu realegerea lui Ceaușescu la ultimul congres al PCR. Și, exact ca și generalul Stănculescu, guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, doamna Nabiullina, tocmai s-a internat în spital.

Treptat, Rusia intră într-o situație care mai poate fi gestionată numai prin decizii politice radicale.

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.