Zilele trecute, aflat în turneu electoral, președintele Putin a lăudat marea victorie a Armatei ruse, care a ”eliberat” un sat din Ucraina. În aceeași seară, la Televiziunea de Stat, deputatul Alexei Juravliov i-a dat replica: „Marea victorie pe front e o mică, foarte mică localitate, nici măcar un sat, pe nume Tabayevka... înainte de operațiunea militară specială, acolo nu trăiau mii sau sute de locuitori, ci numai 64 de locuitori. Atât de greu merge ofensiva.” De când Televiziunea de Stat rusă critică declarațiile președintelui?

Planul de ”încheiere a fazei fierbinți”

La 19 octombrie, președintele Putin a efectuat o vizită la Rostov-pe-Don, la Comandamentul Grupului de Forțe ruse din Ucraina și a trasat generalului Gherasimov, șeful Marelui Stat Major și comandant al ”operațiunii militare speciale”, misiunea de a pregăti o nouă ofensivă, în a doua jumătate a lunii decembrie 2023. Profitând de blocarea ajutoarelor pentru Ucraina, dorea ”eliberarea” teritoriilor ucrainene alipite la Federația Rusă, pe care Moscova nu le controlează. După două săptămâni, președintele a făcut o nouă vizită la Rostov și i s-a prezentat conceptul ofensivei de iarnă pentru „eliberarea întregul teritoriu al regiunilor Doneţk și Lugansk, și o parte din regiunea Harkov”.

Din aluziile secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev, rezultă că  la 24 februarie 2024, la împlinirea a doi ani de la începutul ”operațiunii speciale”, președintele Putin ar dori să anunțe ”încheierea fazei fierbinți a conflictului din Ucraina” și inițierea de negocieri pentru încetarea focului, pe baza recunoașterii câștigurilor teritoriale realizate. Scopul este electoral: calmarea temerilor că, după alegerile din 15 – 17 martie, ar urma mobilizarea generală. Fiindcă aceste temeri pot determina o prezență foarte scăzută la vot, adică un vot de blam tacit, care ar da contestatarilor regimului conștiința adevăratei lor ponderi, adevăratei lor puteri. În prezent, sondajele arată că numai 53% din populația Rusiei mai susține că războiul ar fi ”just”, iar „majoritatea rușilor se așteaptă ca cel care va câștiga scaunul de la Kremlin să pună capăt războiului”.

Pregătirile au început deîndată dar, în pofida stridentei campanii propagandistice,  rezultatele ofensivei rusești nu sunt cele scontate: la 24 februarie domnul Putin nu va putea anunța în mod credibil victoria și nici nu va putea domoli temerile populației, că după alegeri ar urma mobilizarea generală. Și nu va putea pune capăt războiului!

Situația se datorează eșecului pe câmpul de luptă. În aprecierea fostului șef al Marelui Stat Major rus, gl. Yuri Baluievski, în Ucraina „ritmul avansării pe câmpul de luptă arată ca mersul melcului, chiar și după standardele Primului Război Mondial”. Iar deputatul Alexei Juravliov, membru al Dumei, a comentat la TV Rossia 1: „La 27 ianuarie se împlinesc 120 de ani de la războiul nostru cu Japonia. Tot așa a fost: afișe, articole... Toată lumea spunea: Japonia e terminată, nu are aia, nu are aialaltă... dar asta nu s-a terminat prea bine pentru Rusia. Să nu ne mințim singuri: e foarte important pentru noi să ne amintim istoria. Azi suntem cam tot pe-acolo: nu putem spune că am fi în suburbiile Kievului. Până acum au reușit cumva ucrainenii să ne facă față. Si repet: totul se decide pe câmpul de bătălie...”

Cu mâinile dezlegate

Fără îndoială, Armata rusă și-a supraevaluat capacitățile, efectivele și dotările. În aprecierea gl. Baluievski, ”operațiunea a arătat inconsecvența a numeroase prognoze militare”. În plus, gl. Gherasimov și-a subevaluat adversarul. Așa cum remarca deputatul Juravliov, „toate acele susțineri, cum că Ucraina ar duce lipsă de toate cele, de arme, de echipament, de militari – în mod sigur, nu au fost adevărate.”

Dar o contribuție importantă la eșecul ofensivei îi aparține prim-ministrului Ungariei, Viktor Orbán. La cerea domnului Putin, pentru a facilita ofensiva rusă de iarnă, domnul Orbán i-a trimis pe Márton Ugrósdy, secretar de stat, și Attila Demkó, un important academician, ca să mobilizeze think tank-ul conservator Heritage Foundation împotriva Ucrainei. Și, într-adevăr, fracțiunea radicală a Partidului Republican a blocat ajutorul pentru Ucraina și Israel. Asta a avut însă efectul nedorit de a dezlega mâinile ucrainenilor.

Precum se știe, cine plătește comandă muzica. Cât timp Statele Unite au finanțat Israel și Ucraina, au avut un cuvânt greu de spus în ce privește deciziile militare ale celor două state. Dar cum a încetat finanțarea, domnul Netanyahu n-a mai ținut cont de sfaturile americane și a trecut la demolarea extinsă a fâșiei Gaza, iar ucrainenii n-au mai ținut cont de limitele trasate și au trecut la bombardamente în adâncimea teritoriului Rusiei.

Ucrainenii au bombardat sistematic industria petrolieră rusă: au fost lovite rafinăriile din Tuapse, Riazan, Yaroslav și Krasnodar. Iar sâmbătă a fost incendiată rafinăria din Volgograd (capacitate: 14,8 milioane tone anual), cea mai mare din Rusia, care aproviziona și regiunea Moscova. Acum și moscoviții vor simți rigorile războiului, care pe fondul mai vechii ”crize a motorinei” ar putea influența negativ campania agricolă.  Valul de atacuri a perturbat grav aprovizionarea cu combustibil a ofensivei de iarnă: în teren, un tanc T-72 consumă 8 - 10 litri de motorină la kilometru, iar un T-90, 10 - 12 litri. În plus, ucrainenii au lovit sistematic căi ferate, aeroporturi, porturi, noduri de transmisiuni și puncte de comandă. Ieri, cele patru porturi din regiunea Leningrad – Vyborg, Vysotsk, Primorsk și Ust-Luga – au intrat oficial în stare de urgență. Iar acum ceva vreme un asemenea atac l-a răpus chiar pe comandantul operațiunii, gl. Gherasimov: n-a mai fost văzut din 29 decembrie. Ca atare, ofensiva rusească a bătut pasul pe loc, nu și-a atins obiectivele.

Perspectiva eșecului

Mai grav, atacurile ucrainenilor au vizat platforme industriale din marile orașe ale Rusiei. Spre exemplu, la 21 ianuarie a fost incendiat terminalul de gaz lichefiat Ust-Luga din Sankt Petersburg, iar după zece zile orașul a fost lovit din nou, fiind incendiată rafinăria Nevsky Mazut. E greu să convingi populația că Rusia câștigă războiul, când oamenii sunt treziți în miezul nopții de bubuitura exploziilor, iar coloanele de fum cernesc lumina zilei, în timp ce cozile la benzinării se lungesc, se prelungesc: criză în aprovizionarea cu motorină.

Pentru a spori presiunea, serviciul militar de informații al Ucrainei, GUR, a început o campanie de asasinare a specialiștilor militari, pe întreg teritoriul Rusiei: „Vă reamintim că pe toți criminalii de război îi așteaptă pedeapsa: vă știm numele, adresele, numerele mașinilor, rutele și obiceiurile obișnuite!” Primul a fost mr. Stegaciov, pilot de bombardier și ucigaș de copii, identificat, filat și executat prin glonț în orașul Engels din sudul Rusiei. Și ca mesajul să fie convingător, a fost aruncat în aer și restaurantul ”Adriatic” din Lîsîciansk, unde tocmai se adunase crema colaboraționiștilor din Luhansk.

Pe fondul neliniștii publice stârnite de bombardamente, atentate, inflație și lipsuri, perspectiva unui eșec în Ucraina a ajuns să fie discutată la Televiziunea de Stat. La 25 ianuarie, principalul propagandist al Kremlinului, Solovyov, comenta: „Contraofensiva ucraineană a eșuat, dar asta nu înseamnă că noi ne aflăm într-o ofensivă strategică. Soluția operativă ar fi să le înconjurăm orașele mari și să rezolvăm problema. Dar suntem departe, foarte departe de această fază! Iar Apusul se pregătește! Se pregătește!”

A doua zi, generalul în retragere Evgheni Bujinski a comentat în emisiunea aceluiași Solovyov: „Pentru ca să nu ne biruiască, trebuie să creștem producția, să încheiem noi contracte de Stat, să facem noi investiții. Altfel, putem pierde, pur și simplu.” Ideea eșecului l-a cutremurat pe Solovyov: „Nu putem pierde. Fiindcă ce rost ar mai avea lumea întreagă, fără Rusia? Zău așa...” Replica i-a fost dată în direct de profesorul Andrei Sidorov, decanul Facultății de politică internațională de la Universitatea de Stat din Moscova: „Nu e chiar așa, cum că Rusia nu poate pierde. Să ne uităm la ce s-a întâmplat în secolul 20: și Imperiul Rus, și Uniunea Sovietică au pierdut.” Solovyov n-a mai comentat nimic.

­­Destabilizare pe furiș

Dar în ce ar consta această înfrângere? Evident, nimeni nu ia în serios că ucrainenii ar ajunge să ocupe Moscova, sau că ar putea distruge total puterea militară a Rusiei. Și atunci, în ce ar consta o înfrângere a Rusiei? Analiștii ruși bănuiesc că Moscovei i se întinde o capcană: continuarea războiului de uzură până la destabilizarea țării și destrămarea Statului. Că doar de aceea deputatul Juravliov insista asupra analogiei cu războiul ruso-japonez din 1905 când, precum se știe, înfrângerea a fost urmată de o revoluție.

Mecanismul a fost explicat telespectatorilor de prof. Sidorov: „Vă amintiți analogia cu broasca. Dacă o arunci în apă clocotită, va sări afară; dar nu va sări dacă o fierbi încet. Din punctul de vedere al Occidentului, Rusia este broasca pusă la fiert încet (...) Ei contează că astfel vor reuși să destrame Rusia, fiindcă nu este o societate la fel de consolidată ca societatea sovietică, care avea o ideologie a sa, un anume set de valori morale etc. ”

În esență, prof. Sidorov sugerează că războiul de uzură destabilizează pe nesimțite Rusia: acesta ar fi planul ascuns al Occidentului. Iar evoluția va fi mai rapidă decât în cazul URSS. Este ceea ce scriam eu, acum două săptămâni: „Costurile războiului sunt suportate de populație: scumpiri, lipsuri, cozi, întreruperi de termoficare și curent care amplifică riscul de instabilitate socială. Când lucrurile merg foarte prost pentru regim, povara pe care oamenii o au de dus se poate dovedi complet insuportabilă. Așa s-a prăbușit Uniunea Sovietică... Iar noul slogan este Ne-am săturat să hrănim Moscova, care nu reușește să ofere populației din provincii condiții minime.” Unele minți luminate de la Moscova simt că ”apa a devenit prea fierbinte” – dar mai poate oare Rusia să ”sară afară” din capcană?

”Pacea-Fantomă”

Pentru a scoate Rusia din războiul de uzură, evitând o destabilizare socială și oferindu-i un răgaz pentru pregătirea unei noi ofensive, Consiliul de Securitate al Rusiei a elaborat o nouă Doctrină militară. În cursul unei întâlniri la Universitatea Tehnică Maritimă de Stat din Sankt Petersburg, secretarul Consiliului, Nikolai Patrușev, a explicat: „Statele Unite, NATO și sateliții lor, prin mâinile regimului nazist de la Kiev și ale diverșilor mercenari, duc un război prin procură împotriva poporului nostru și a Statului nostru, pe care lumea anglo-saxonă nu îl va opri nici măcar odată cu sfârșitul fazei fierbinți a conflictului din Ucraina". Deci se ia în calcul ”sfârșitul fazei fierbinți a conflictului”, adică o încetare a focului. Apoi tărăgănarea negocierilor de armistițiu pentru a da Rusiei timp să-și revină economic, financiar și militar.  Strategii Moscovei numesc asta ”Pace-Fantomă”.

După o victorie în Doneț, Donbas și Harkov, războiul din Ucraina era prevăzut să ”înghețe” pe aliniamentele cucerite, împlinind așteptările majorității rușilor. După ce se vor domoli tensiunile sociale, în umbra negocierilor, Rusia urma să treacă la pregătirea unei noi răfuieli cu „SUA, NATO și sateliții lor”. Fiindcă, conform guvernatorului Crimeii, Aksionov, „partenerii occidentali recunosc numai forța" și de aceea, în viziunea  d-lui Patrușev, ”conflictul cu Occidentul este permanent”. Dar trebuie prins ”momentul favorabil” pentru refacerea Imperiului! Domnul Patrușev uită însă un aspect esențial: istoria arată că niciun Imperiu, odată destrămat, nu a putut fi reconstituit. Iar încercările au fost dezastruoase.

Momentul favorabil

Dar care ar fi acest moment favorabil pentru denunțarea ”Păcii-Fantomă” și reînceperea răfuielii cu NATO și Statele Unite? E realegerea lui Trump: în viziunea prof.  Sidorov, fostul președinte este „distrugătorul” capabil să elimine SUA de pe scena mondială, prin declanșarea unui război civil. „Dacă va fi ales Trump, tot ce am spus despre războiul civil va deveni realitate. Dacă va fi ales un democrat, se va bate toba pe același lucru. Într-adevăr, Trump poate duce lucrurile până la punctul în care adversarul nostru geopolitic se va destrăma, fără a trage nicio rachetă." Analiștii Kremlinului speră că Statele Unite vor intra într-o zonă crepusculară similară cu ”Anii Tulburi” care au marcat de atâtea ori istoria Rusiei (în 1905, 1917 – 1924, 1991 – 1992). Este o iluzie ”în oglindă” binecunoscută analiștilor: fără temei real, crezi că adversarul va avea același destin ca și tine.

În prezent, Kremlinul urmărește cu atenție evoluțiile din Texas. Prof. Sidorov: „Asistăm la începutul unui război între state, dar să nu ne amăgim, încă nu e un război al statelor contra guvernului federal. În acest moment principalul conflict se desfășoară la frontiere... Asta nu înseamnă că Texas a declarat război Districtului Columbia!” Iar în momentul când ”Texas va declara război Districtului Columbia”, e prevăzut să înceapă ”Războiul de Continuare” al Rusiei cu Statele Unite, NATO și sateliții lor. Colegii domnului Patrușev, așteptând dezmembrarea SUA pentru a ”recupera” Alaska, uită un singur lucru: blocarea aventurii militare a Rusiei în Ucraina a costat, în 2023, mai puțin de 5% din bugetul militar de 858 miliarde $ al Statelor Unite. Mai puțin de 5% a fost suficient!

Zilele următoare, Armata rusă va încerca o nouă ofensivă, spre Harkov: 40.000 militari, 500 tancuri... Dar nimeni nu mai speră, acum, într-o victorie fulgerătoare. Chiar și fostul viceprim-ministru, Dmitri Rogozin, a ajuns să-și bată joc de Armată: „un pitic boxer, dar al cărui șnur de la chiloți este de două ori mai lung decât brațul lui”...

Pragul de schimbare

Administrația SUA percepe limpede intenția Rusiei de a obține un răgaz, printr-o ”Pace-Fantomă”, așteptând un moment propice pentru a relansa războiul, în iarna viitoare. De aceea, Statele Unite urmăresc, în pofida dificultăților de finanțare și a pierderilor de vieți omenești, prelungirea ”fazei fierbinți” a războiului, astfel încât președintele Putin să fie nevoit să decreteze mobilizarea imediat după alegeri.

Este clar că, într-adevăr, se scontează pe accentuarea tensiunilor centrifuge din Federația Rusă, până la pragul la care acestea vor determina o schimbare majoră de curs a politicii Moscovei. Membru al Council on Foreign Relations și fost director pentru afaceri europene în Consiliul Național de Securitate, prof. Charles Kupchan explică: „vom putea vorbi de un deznodământ al războiului după ce Rusia va avea un nou guvern și un lider nou cu altă ideologie”.

De aceea, Uniunea Europeană a căutat – și a găsit – modalități de a depăși vetoul unguresc. Iar Administrația Biden a căutat – și a găsit – noi modalități de a trimite ajutor militar Ucrainei, în pofida grupului minoritar care blochează Congresul. În temeiul legii numite Excess Defense Articles, președintele SUA poate autoriza transferul către alte țări la preț mic sau chiar gratuit de arme considerate excedentare de Pentagon.

Spre exemplu, Statele Unite vor trimite Greciei, ca și “concesii gratuite”, avioane C-130H,  vehicule blindate Bradley, turbopropulsoare Allison, nave din clasa Protector și camioane. În schimb, Grecia va trimite Ucrainei armamentul sovietic din dotare, pe care-l consideră depășit, dar pe care ucrainenii știu să-l folosească: sisteme antiaeriene ”Tor”, ”Osa” și ZU-23-2, precum și muniție. O ”afacere” similară se derulează cu Bulgaria, care furnizează transportoare blindate, și cu Ecuador, care a furnizat sisteme antiaeriene ”Osa”.

În aceste zile, Ucraina ar trebui să se afle sub dubla presiune a ofensivei rusești victorioase și a blocajului finanțării, constrânsă să ofere Rusiei o pauză de negocieri. Dar ofensiva rusească a eșuat, iar blocajul finanțării se fisurează treptat, în timp ce populația Rusiei intră sub presiune: bombardamente, atentate, mobilizare, penurie, inflație. 58% dintre ruși consideră că economia va reprezenta ”un factor stresant” în acest an.

Revenind la parabola cu broasca pusă la fiert, apa va continua să se încălzească: Ucraina nu va putea fi forțată să accepte o ”Pace-Fantomă” ci, din contră, va putea lansa o contraofensivă de primăvară care, deși nu prea are șanse să elibereze întregul teritoriu, va continua să macine mașinăria militară rusă, până când în Rusia va fi atins pragul social ce va determina efectul politic scontat: abandonarea ideologiei neo-țariste. E o strategie radicală, cu efecte de durată asupra Rusiei, dar foarte costisitoare pentru ucraineni – ceea ce explică și disensiunile din ultima vreme, dintre unii lideri civili și militari de la Kiev.

Urmăriți varianta video a interviuluii, AICI.