Astă vară am făcut un popas la Fontainebleau, printre altele, locul în care Napoleon Bonaparte şi-a luat Adio de la Garda Imperială. Momentul s-a petrecut în istorica zi de 20 aprilie 1814 la capătul scării în formă de potcoavă a Castelului.
Dispozitivul audio îţi dă posibilitatea să asculţi, în interpretare, celebrele cuvinte: "Eu plec. Voi, prietenii mei, continuaţi să serviţi Franţa!" M-am învîrtit un timp în jurul locului pentru care Castelul Fontainebleau e asaltat de turişti din toată lumea, încercînd să-mi imaginez cum ar fi arătat întîmplarea dacă pe vremea respectivă ar fi existat televiziunile de ştiri. N-am reuşit. Acum, la finele lui septembrie şi începutul lui octombrie 2012 am reuşit. Am curaj. Ieşirea lui Napoleon pe uşa Castelului ar fi fost aşteptată ore în şir de carele de reportaj ale televiziunilor. De cum s-ar fi crăpat uşa, o armată de reporteri şi reporteriţe, ţinînd în mîini, ca pe nişte reteveie, microfoanele pentru direct, urmată de armata operatorilor cu camere ţinute pe umăr, ca pe nişte lansatoare de grenade, s-ar fi năpustit pe scară în sus. Napoleon s-ar fi oprit şi-ar fi făcut o declaraţie de presă. După aceea, ar fi coborît scara însoţit de jurnaliştii pe cale să se încaiere pentru a fi cît mai aproape de el cu microfonul. Ajuns jos, în Curte, ar fi ţinut celebrul discurs, transmis, fireşte, şi el în direct. O dată încheiat Adio-ul către Gardă, Împăratul s-ar fi îndreptat spre cabrioleta menită să-l ducă în exil, pe insula Elba. Echipele de televiziune l-ar fi însoţit strîns, ca şi cum l-ar fi arestat, şi l-ar fi surprins video făcînd cu mîna pe fereastra atelajului. Cum de-am reuşit să-mi imaginez scena? Foarte simplu. Vineri, 28 septembrie 2012, am fost martorul momentului istoric numit ieşirea lui Dan Diaconescu din clădirea Ministerului Economiei. Vineri seara, în drum spre studiul B1 TV, am văzut în jurul Ministerului Economiei mai multe care de reportaj ale televiziunilor de ştiri. Forfota din jurul lor îmi spunea clar că sînt gata pentru transmisii în direct. Intelectualul din mine a remarcat sarcastic:Nici la asasinarea lui lui Kennedy n-au fost atîtea care de reportaj! Jurnalistul din mine şi-a amintit că la ora aceea a serii, în clădire se desfăşurarea negocierile dintre Dan Diaconescu şi echipa guvernamentală pentru privatizarea Oltchim. Carele de reportaj aşteptau ieşirea lui Dan Diaconescu pentru a-i transmite în direct faptele şi cuvintele. Vineri seara, de la 20 la 21, am avut un taifas în direct cu prof. Dr. Mihai Lucan, cel mai mare specialist român în materie de transplant de rinichi. Pe parcursul taifasului, cum stau cu faţa către ecranele care transmiteau televiziunile concurente, am putut observa că toate descupaseră, în micul ecran, o bucăţică deasupra căreia scria: Live de la Ministerul Economiei. Camerele video se fixaseră pe o uşă închisă. Cu prof. dr. Mihai Lucan am discutat lucruri interesante despre transplant, cum ar fi, de exemplu, sprijinul acordat de biserică continuării unui om să trăiască după moarte prin organul transplantat în corpul fostului bolnav. Ascultîndu-l pe domnul profesor, nu puteam, totuşi, să nu mă gîndesc că ieşirea lui Dan Diaconescu din clădirea Ministerului ar fi coborît ratingul emisiunii mele sub nivelul mării. Am avut noroc! Dan Diaconescu şi-a făcut apariţia mai tîrziu, după ora 22. Ajuns acasă, am urmărit la OTV transmisia în direct a momentului. De cum s-a deschis uşa, reporterii au năvălit asupra lui, rîvnind să fie cît mai aproape de el. Dan Diaconescu s-a oprit şi-a ţinut o cuvîntare. A luat-o apoi spre maşina parcată peste drum. Fătucile şi guguştiucii, după el. Dan Diaconescu mergea pe jos, iar televiziunile îi transmiteau în direct mersul. S-a oprit şi a mai ţinut o cuvîntare. A luat-o apoi din loc şi s-a urcat în maşină. Ultima secvenţă transmisă în direct l-a surprins făcînd cu mîna camerelor video şi, prin ele, întregului Popor. Apoi, maşina a dispărut. Ca şi cabrioleta lui Napoleon! Secvenţa de vineri seara e doar un moment din ceea ce s-ar numi telenovela privatizării Oltchim. Cărturarii au poreclit telenovelă seria de întîmplări televizate din procesul privatizării Oltchim. Au făcut asta în sens ironic. Eu însă folosesc termenul fără nici o conotaţie ironică. Nu ştiu dacă Dan Diaconescu va pierde sau va cîştiga electoral. Ştiu însă un adevăr: Că Dan Diaconescu a reuşit un lucru unic nu numai în istoria presei din România, dar şi în istoria presei moderne: Transformarea unui subiect de o plicticoşenie exemplară - privatizarea unui obiectiv industrial - într-un subiect vînat de întreaga presă, pentru că face rating şi tiraj. Această premieră absolută îşi are cauza în transformarea unui proces strict economic într-un proces cu note tipice de telenovelă: 1) Dan Diaconescu a surclasat pe C.V. Tudor, Gigi Becali şi Dumitru Dragomir la pitoresc mediatic. 2) Dan Diaconescu a dat procesului tensiunea unui film poliţist. Telespectatorii şi cititorii au urmărit procesul cu sufletul la gură, deoarece în fiecare moment putea avea loc o lovitură senzaţională. 3) Prostia lui Victor Ponta a făcut ca privatizarea Oltchim să apară multora ca o confruntare între un erou popular (Dan Diaconescu) şi un Puternic arogant (Victor Ponta). Dincolo de acestea un lucru e limpede: Privatizarea Oltchim se constituie într-un moment de cotitură în procesul de privatizare din România postdecembristă. E greu de imaginat că, după transparenţa absolută a privatizării Oltchim, va mai fi posibilă o privatizare în hotarele clasice. Altfel spus, o privatizare pe şest. CITIŢI ŞI:
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. ARD - nişte vagoane care ţin morţiş să li se zică tren!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum mi s-au părut 45 de milioane de euro o bagatelă!
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De ce dau în judecată Parchetul General
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Presa unui popor de guguştiuci
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Elodia la Oltchim
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum s-a făcut Victor Ponta mic, mic de tot
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Pariul pe electoratul-turm
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. USL - agentul electoral al lui Dan Diaconescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Primejdioasa iluzie a lui Traian Băsescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O nouă golănie marca Victor Ponta - Crin Antonescu
Recomandările noastre
