Luni, 13 ianuarie 2014, ora 12. Prăbuşite în infarctul mediatic numit Breaking news, televiziunile de ştiri transmit Conferinţa de presă extraordinară a liderilor USL. De dimineaţă, presa a fost excitată cu ştiri (din surse) despre deciziile epocale care vor fi anunţate după reuniunea USL de luni dimineaţa, ținută doar de formă, pentru că în realitate deciziile au fost luate, ca odinioară înaintea ședințelor CPEX de Tovarășul Ponta și Tovarășa Crin, în budoarul politic.

La masa prezidiului sînt patru scaune.

Presa ştie că liderii USL sînt trei:

Victor Ponta, Crin Antonscu, pe post de Tăticu şi Mămica, şi Daniel Constantin, pe post de Ăla Micu'.

De cînd şi pînă cînd cei trei sînt patru?

Misterul se dezleagă în scurt timp. Intră şi-şi trag scaunul sub fund (de la Dreapta la Stînga):

Daniel Constantin, cu faţa lui de ins care se întreabă cum de sînt eu aici şi nu în vestibulul lui Dan Voiculescu?, Victor Ponta, eminamente Iresponsabilul  vesel, şi Gabriel Oprea (noul lider USL), cu aerul lui grav, de conducător al oştilor din dulap.

Un scaun e gol.

Nu putea fi decît al Supervedetei, al lui Michael Jackosn al spectacolului USL-ist:

Crin Antonescu.

În aşteptarea intrării Lui pe scenă, cei trei îşi fac de lucru cu mimica, asemenea artiştilor locali cu cobzele, în prefaţa Spectacolului susţinut de Supervedetă, cea pentru care s-au epuizat biletele.

E limpede că liderul PNL şi-a aranjat intrarea ulterioară, după aşezarea celorlalţi, pentru a arăta că el e Vedeta, ce mai încolo şi-ncoace:

SuperVedeta.

S-o fi înţeles cu Victor Ponta să vină mai tîrziu?

A pretextat că trebuie să treacă niţel şi pe la WC?

Oricum, intrarea lui e una de ins sufocat de o fericire care i-a coborît de obraji până-  călcîie.

Îşi dă freza pe spate, se stăpîneşte cu greu să nu-i ardă o ţipurită.

De ce e fericit pînă la beatitudinea de drogat?

A smuls PSD făgăduiala că Protocolul USL va avea, scris negru pe alb:

Crin Antonescu – candidat USL la Preşedinţie.

Victor Ponta a obţinut, în fine, ceea ce-şi dorea şi ce-şi doreau Baronii care l-au proţăpit în fruntea PSD:

Să-l facă pe Crin Antonescu să tacă vîrîndu-i în gură acadeaua unui moment ipotetic:

Referendumul  privind noua Constituţie va avea loc în mai, o dată cu europarlamentarele, în condiţiile unui prag de 50%.

Dacă noua Constituţie trece, PSD e dispus să-l susţină pe Crin Antonescu la Preşedinţia care, prin scopirea de toate testiculele, va face din Preşedinte un eunuc politic.

Scutit de bătăile de cap ale Preşedintelui adevărat, Crin Antonescu se va îngrăşa, aşa cum eunucii, lipsiţi de strădanii sexuale, se îngraşă în penumbra Haremului.

Dacă noua Constituţie nu trece, PSD nu va susţine în veci un alt candidat decît candidatul său, pentru că, potrivit Constituţiei în vigoare, preşedintele desemnează pe primul ministru.

Aşadar, lui Crin Antonescu i s-a oferit iluzia  unui dacă şi a unui parcă.

Dacă se prezintă 8 milioane de români la referendum.

Dacă Comisia de la Veneţia e de acord cu ea pînă-n mai.

Dacă CCR e de acord.

În schimbul acestor prea mulţi dacă, într-o România unde învoielile cad înainte de a se încheia, Crin Antonescu trebuie să devină soldat credincios al PSD.

Ce înseamnă asta practic?

Din septembrie 2013, cînd şi-a început campania pe cont propriu, Crin Antonescu a ţintit alte electorate  decît cel PSD-ist:

Electoratul care a votat Dreapta în decembrie 2012, şi mai ales electoratul care n-a ieşit la vot.

Pariul pe aceste electorae era crucial.

Dacă iese la vot, acest electorat spulberă maşinăria mafiotă de vot a PSD.

Că pariul era o idee genială, ne-o dovedeşte faptul că încetul cu încetul se contura o mutare în percepția publică față de Crin Antonescu.

Liderul PNL nu mia era confundat cu baronii PSD-iști, cei care put a usturoi și a țuică falsificată,  deși ei pretind că mînîncă doar caviar și beau doar șampanie.

Desigur, sondajele Caselor PSD-iste îl dădeau în urma lui Ponta.

Pînă la prezidenţiale mai era un an.

Şi-n acest an, Victor Ponta nu mai avea de unde să crească, pe cînd, dimpotrivă, Crin Antonescu avea.

Şi în perspectiva unui scrutin crucială rămîne disponibilitatea candidatului de a creşte și nu capitalul existent la început.

Pe ce temei creştea Crin Antonescu?

Pe cel al asumării ipostazei de purtător de cuvînt al electoratului anti-PSD din România.

Următorul pas, era ruperea de PSD şi trecerea în Opoziţie.

Ce se va întîmpla acum?

În schimbul unei hîrtii ipotetice (deocamdată Protocolul n-a fost modificat), el va trebui nu numai să tacă, dar şi să devină mai PSD-ist decît Victor Ponta.

Asta înseamnă că pînă-n mai cel puţin, el îşi ostilizează electoratul anti-PSD, în încercarea de a-l cuceri pe cel PSD.

Încercare cu puţine şanse de reuşită, pentru că Structurile PSD-iste, cele care alcătuiesc partidul, l-au mirosit că-i trădător.

Şi momentul de încercare n-avea cum să nu vină:

Marţi seara, după intervenţia lui Traian Băsescu de la Cotroceni, Crin Antonescu a ieşit la rampă pentru a declara că SUA nu sînt îngrijorate de democraţia USL-istă.

Sau, mă rog, că Victoria Nuland n-a transmis acest mesaj.

Victor Nuland s-a întîlnit cu Traian Băsescu.

Nu ştiu dacă preşedintele avea mandat să dezvăluie mesajul emisarului american, dar intervenţia sa a fost credibilă, pentru că:

1) S-a întîlnit cu Victoria Nuland.

2) Opinia publică a luat cunoştinţă din gesturile prin care Victora Nuland a sugerat că  a veni cu acest Mesaj.

În aceste condiţii, intervenţia lui Crin Antonescu a fost de o penibilitate cumplită:

1) El nu s-a întîlnit cu Victoria Nuland.

2) El a repetat papagaliceşte tezele propagandistice ale liderilor PSD.

Dacă aceste lucruri s-ar fi întîlmplat în decembrie 2013 ar mai fi intervenit astfel Crin Antonescu, chiar dacă Victor Ponta l-ar fi rugat?

Fireşte că nu.

Acum însă Victor Ponta nu l-a rugat.

Victor Ponta i-a poruncit să iasă şi să se manifeste ca soldat credincios al USL.

Și Crin Antonescu, drogat mai departe de fericirea că e candidatul Coanei Zoițica și al lui Nea Trahanache, s-a executat de îndată.