Revoluție socialistă la Londra. Aristocrații ereditari, eliminați din Camera Lorzilor

Camera Lorzilor / sursa foto: wikipedia

Guvernarea de stânga de la Londra, condusă de Keir Starmer, un individ de condiție modestă devenit „Sir” în 2014, după ce a fost numit Cavaler Comandor al Ordinului Băii (KCB) în cadrul Onorurilor de Anul Nou, continuă proiectul inițiat de o altă guvernare laburistă, cea a lui Tony Blair, de a distruge o tradiție veche de secole în politica britanică. Și se folosesc de scandalul Epstein în acest scop. Parlamentul a votat pentru eliminarea aristocraților ereditari din Camera Lorzilor, potrivit AFP.

Zeci de duci, conți și viconți, eliminați din Parlament

Marți seară, membrii camerei superioare au retras obiecțiile la legislația adoptată de Camera Comunelor care a înlăturat zeci de duci, conti și viconți care au moștenit locuri în Parlament împreună cu titlurile lor aristocratice.

Ministrul Nick Thomas-Symonds a declarat că schimbarea a pus capăt „unui principiu arhaic și nedemocratic”.

„Parlamentul nostru ar trebui să fie întotdeauna un loc în care talentele sunt recunoscute și meritele contează”, a spus el. „Nu ar trebui să fie niciodată o galerie a rețelelor de foști membri ai Camerei Lorzilor și nici un loc în care titlurile, multe dintre ele fiind acordate cu secole în urmă, dețin puterea asupra voinței poporului”, a mai spus ministrul laburist.

De ce este importantă Camera Lorzilor

Camera Lorzilor joacă un rol important în democrația parlamentară a Marii Britanii, examinând legislația adoptată de Camera Comunelor. Însă criticii au susținut de mult timp că ar fi greoaie și nedemocratică.

Cazul lui Peter Mandelson, care a demisionat din Camera Lorzilor în februarie, după dezvăluirile despre prietenia sa cu agresorul sexual Jeffrey Epstein, a atras o atenție reînnoită asupra camerei superioare și asupra problemei comportamentului necorespunzător al unora dintre lorzi.

Camera are în prezent peste 800 de membri, ceea ce o face a doua cea mai mare cameră legislativă din lume, după Congresul Național al Poporului din Republica Populară Chineză.

În cea mai mare parte a istoriei sale de 700 de ani, membrii săi au fost nobili - aproape niciodată femei - care își moșteneau locurile, alături de o serie de episcopi. În anii 1950, acestora li s-au alăturat „colegi pe viață” - politicieni pensionari, lideri civici și alte personalități notabile numite de guvern, care acum constituie marea majoritate a camerei. Aproximativ 1 din 10 membri sunt în prezent colegi ereditari.

Camera Lorzilor, lovită din nou de o guvernare de stânga

În 1999, guvernul laburist al prim-ministrului de atunci, Tony Blair, a evacuat majoritatea celor 750 de membri ereditari din Camera Lorzilor, deși 92 au fost lăsați să rămână temporar pentru a evita o rebeliune a aristocraților.

Au mai trecut 25 de ani până când actualul guvern de stânga al prim-ministrului Keir Starmer a introdus o lege pentru a elimina „ereditarii” rămași.

Lorzii au luptat, forțând un compromis care va permite unui număr nedivulgat de membri ereditari să rămână prin „reciclarea” în membri pe viață.

Proiectul de lege va deveni lege odată ce regele Charles al III-lea va acorda sancțiunea regală - ceea ce este o formalitate - iar membrii ereditari vor pleca la sfârșitul sesiunii actuale a Parlamentului din această primăvară, finalizând un proces politic început în urmă cu un sfert de secol.

Revoluția socialiștilor distruge vechea organizare a Parlamentului care a funcționat șapte secole

Partidul Laburist își menține angajamentul de a înlocui în cele din urmă Camera Lorzilor cu o a doua cameră alternativă, care este „mai reprezentativă pentru Regatul Unit”. Dacă ne luăm după experiența trecută, schimbarea va veni încet.

„Așadar, iată-ne la sfârșitul a peste șapte secole de serviciu din partea membrilor ereditari în acest Parlament”, a declarat Nicholas True, liderul Partidului Conservator, de opoziție, din Camera Lorzilor.

„Mii de colegi și-au servit națiunea aici și au fost făcute mii de îmbunătățiri legislative”, a spus el. „Nu a fost vorba doar de o istorie stereotipă a reacției în hermină. Mulți dintre acești oameni, fără îndoială, aveau defecte, dar, în cea mai mare parte, și-au slujit națiunea cu credință și cu bine.”