Marea Britanie. În timp ce conservatorii britanici se trezeau vineri dimineață cu o înfrângere umilitoare în alegerile generale din Regatul Unit, dintr-un district rural din estul Angliei a apărut vestea că fostul prim-ministru Liz Truss și-a pierdut locul în parlament.

În multe privințe, ieșirea rușinoasă a lui Truss este simbolul perfect al acestor alegeri.

Ea a fost prim-ministru timp de doar 45 de zile dezastruoase în 2022. Acesta a fot cel mai scurt mandat din istorie. După care, Truss a fost forțată să demisioneze după ce a provocat o prăbușire a pieței cu pachetul său de reduceri fiscale nefinanțate. Consecințele economice sunt resimțite și astăzi.

Ce simbolizează acest eșec

De la plecarea din funcție, Truss și-a dublat programul de extremă dreaptă "Reaganomics". În plus, a scris o carte în care dă vina pe statul profund pentru căderea sa și chiar l-a susținut pe Donald Trump pentru a fi următorul președinte al SUA. Acasă, partidul său a pierdut dreptul de a fi luat în serios. Acum a pierdut și puterea.

Eșecul lui Truss a fost, de asemenea, parte a unui model mai larg în noaptea alegerilor. Circumscripția sa a fost una dintre cele câteva locuri "sigure" ale conservatorilor, deținute cândva de prim-miniștri conservatori, care au căzut în mâinile partidelor de opoziție. Fostul colegiu al lui Boris Johnson din Uxbridge, în vestul Londrei, a fost câștigat de Partidul Laburist de centru-stânga. Sediul Theresei May din Maidenhead, Berkshire, la vest de capitală, a căzut în mâinile liberal-democraților de centru. La fel ca Witney, districtul bogat din Oxfordshire deținut cândva de David Cameron.

Chiar și circumscripția Finchley din nordul Londrei a regretatei Margaret Thatcher a votat împotriva conservatorilor. Circumscripția a ales un deputat laburist pentru prima dată din epoca Tony Blair.

A fost o noapte sumbră pentru mulți conservatori. Inclusiv pentru un număr record de miniștri de rang înalt din cabinetul lui Rishi Sunak.

Telenovela politică

Primul nume important care a plecat a fost Grant Shapps, ministrul apărării. Acesta a servit la cel mai înalt nivel în diverse roluri guvernamentale.

El a dat vina pe recentul record de lupte interne al propriului său partid. Publicul, a spus el, s-a săturat de "telenovela politică fără sfârșit" . Dar și de "rivalitățile și diviziunile interne" pe care conservatorii beligeranți le-au prezentat în public. "Nu este atât de mult faptul că laburiștii au câștigat aceste alegeri. Ci mai degrabă că conservatorii le-au pierdut", a spus Shapps.

Penny Mordaunt, care a fost prezentată ca un potențial viitor lider, și-a pierdut, de asemenea, locul în orașul de coastă Portsmouth, din sudul Angliei. Partidul ei, a declarat Mordaunt, a fost "lovit".

Mordaunt, care și-a câștigat faima internațională purtând sabia de stat în timpul încoronării regelui Carol anul trecut, i-a avertizat pe conservatori să nu tragă învățăminte greșite din înfrângerea lor zdrobitoare. Conservatorii nu ar trebui să se complacă în "a vorbi cu o parte din noi din ce în ce mai mică". Ci mai degrabă să se reconecteze cu alegătorii "dacă vrem să fim din nou partidul natural al guvernului".

Cinci prim-miniștri conservatori în opt ani

Conservatorii au fost la putere fără întrerupere din 2010 și și-au schimbat liderul în mod repetat. Aceste schimbări au avut loc într-o perioadă marcată de diferite tensiuni.

După o perioadă relativ stabilă de cinci ani în coaliție cu liberal-democrații, conservatorii lui Cameron au obținut o majoritate surprinzătoare în 2015 și nu au avut de ales decât să își respecte promisiunea electorală privind organizarea unui referendum "in-out" privind apartenența Marii Britanii la Uniunea Europeană. Aceasta a declanșat un război civil politic care a schimbat definitiv politica britanică și europeană.

În cei opt ani care au trecut de la votul pentru Brexit, au existat cinci prim-miniștri conservatori. Aceștia au fost concediați sau au demisionat din guvern, în timp ce partidul trecea de la scandal la criză și invers.

Printre conservatorii de rang înalt care și-au pierdut locurile se numără: Alex Chalk, actualul ministru al justiției; Simon Hart, Chief Whip; Gillian Keegan, ministrul educației; Liam Fox, fost ministru al comerțului; Thérèse Coffey, fost ministru al sănătății; Jacob Rees-Mogg, fost ministru în cabinet.

În 1997, Tony Blair a ajuns la putere în calitate de lider laburist cu o victorie zdrobitoare pe care Keir Starmer pare pregătit să o egaleze.

Pentru milioane de oameni care se luptă acum cu rambursări mai mari ale creditelor pentru locuințe după mini-bugetul dezastruos al lui Truss, a fost scris un nou capitol în povestea sălbatică a răzbunării electorale din Marea Britanie, conform POLITICO.