Printre numitorii comuni ai canalelor de media se afl ă și Radu Buzăianu. Mulți îi recunosc vocea de la radio, alții își amintesc de interviurile lui din presa scrisă și, mai nou, lumea îl asociază ca fiind „înlocuitorul lui Radu Banciu”, după ce Buzăianu a stat la pupitrul său pe perioada vacanței de vară a realizatorului „Lumea lui Banciu”. Impactul emisiunii a fost unul bun, reușind să stârnească multe curiozități și aprecieri. În exclusivitate pentru EVZ, Radu Buzăianu și-a pus sufletul pe tavă și a povestit cu candoare despre cele mai impresionante momente din viața sa și a oferit sfaturi notabile celor care vor să urmeze o carieră în media

EVZ: Ești un om-orchestră în presă, dar nu prea poți să-ți treci asta pe cartea de vizită. Deci, ce te vezi înainte de toate: om de televiziune, om de radio sau ziarist?

Radu Buzăianu: Sunt un om de radio, care scrie în două publicații și vorbește și la televizor. Dacă toate merg așa cum trebuie, dacă nu mai intervine nimic și se încheie discuțiile cu B1, cu cele două ore zilnice de la TV, și cele trei de la matinalul Gold FM, toamna asta o să fiu în direct cinci ore pe zi. Ceea ce nu e o problemă, eu oricum fiind totuși un om direct.

- Cum ți-a fost în primul live la radio?

- Primul live la radio a fost cu Andrei Gheorghe și Liviu Mihaiu lângă. Nu mi-a fost greu. Aveam foarte mult tupeu și doar atât. Atunci îmi era suficient. Mi-au trebuit 15 ani să mai pun și altele la un loc.

- Povestește-mi despre acel interviu cu care ai rupt gura târgului.

- Am stat de vorbă pe o bancă la Muzeul Satului, o oră, cu Victor Rebengiuc. Mi-a povestit de la marile sale dezamăgiri, până la marile momente de încântare. Am vorbit așa, ca de la om la om. Când am ajuns acasă am vrut să ascult un moment care m-a impresionat din interviu. Nu se înregistrase...

- Ai 33 de de ani și 3 copii superbi. Povestește-mi despre familia ta, cum ți-ai cunoscut soția, cum a fost când ați aflat că vine barza pentru a treia oară.

- Astea sunt întâlniri de care Dumnezeu e responsabil. Ca doi oameni ce au sens unul cu celălalt să se întâlnească și într-o secvență în care să se poată întâmpla ceva, asta doar Dumnezeu poate face. E adevărat, trebuie și lăsat. A treia oară a fost puțin ciudat. Știu oameni cu un copil care spun că au mulți copii.

- Uneori, oamenii simt că sunt pe calea cea bună, că au ales bine în viață. Ai avut și tu un astfel de moment?

- Asta cred că e ceea ce numesc oamenii, aiurea, destin. Cred că te naști cu un drum pe care e bine s-o iei. Dar nimeni nu se ține de el. Cei mai mulți oameni sunt pe câmpii și li se pare și că sunt interesanți acolo. Li se pare că pe acolo e drumul și pentru că e înghesuială. Deci n-aș glorifica ce credem și ce ni se pare. Dar să știi că dimineața, pe la 6 jumătate, când plec la radio și bag capul în camera unde dorm copiii am senzația că prea departe de drum n-aș fi.

- Îți acord libertatea de a da un sfat viitorilor sau actualilor studenți la Jurnalism și celor care vor să urmeze o carieră în mass-media...

- Să nu vă doriți să fiți celebri. Durează mult până ajungeți. Se pierd multe pe drum. Și, după o mică perioadă de încântare, o să vă dați seama că nu e mare lucru. Dar nu o să mă asculte, că nici eu n-am ascultat.