Pe frontispiciul Institutului Oncologic din Bucuresti mai bine ar scrie „Auschwitz” decat „Nicolae Trestioreanu”. Asistentele iti spun in fata sa-ti cumperi mai degraba cosciug decat sa pierzi vremea prin spital. Altele dau din picior cand vin sa-ti faca injectii, semn ca n-au timp de pierdut pentru tine, iar infirmierele te lasa fara plosca atunci cand nu mai ai bani sa le dai. Totul e numai pe ciubuc. E trist, dar asa curge firul povestii daca o asculti pe Florica Predescu, fost pacient la Institutul Oncologic din Bucuresti.

Pentru o operatie de cancer de col uterin, femeia a platit aproape 25 de milioane de lei. I-a omenit si pe medici, si pe asistente, si pe infirmiere: mai cu 200 de euro, mai cu sticle de whisky aduse de fiica ei din Belgia, mai cu cateva milioane ori sute de lei. Si tot n-a fost bine. Femeia povesteste ca a repetat operatia, dar in alt spital.

Asistentele cer bani de la obraz

In spitalele din Romania spaga nu a fost niciodata o surpriza pentru pacienti. Totusi, daca in alte spitale te mai descurci si fara plocoane, aici nu obtii nici macar un calmant pe gratis. „Nu se mai ascunde nimeni dupa deget, nu mai exista niciun pic de bun-simt, totul e de la obraz”, povesteste si N.G., un barbat trecut de 40 de ani, a carui mama a fost internata in acest spital cu diagnosticul de cancer mamar.

Pacientii se sfiesc sa bata la usa doctorilor

Pana ajung pe masa de operatie, majoritatea pacientilor sunt nevoiti sa treaca prin umilinte si sa cotizeze la fiecare miscare. Multi nu au curajul si nici puterea sa se razvrateasca. Stau cu capul plecat, se sfiesc sa bata la usa doctorului, sa ceara o informatie ori sa le deranjeze pe asistente si pe infirmiere.

Diagnosticul lor este unul dur –  cancer – si tot ce mai pot face este sa astepte putina mila si bunavointa din partea celor care sunt legati de juramantul lui Hipocrate. „Dai oricat, faci orice pentru ca esti disperat”, spune  D.A., o alta femeie diagnosticata cu cancer si tratata la Institutul Oncologic din Bucuresti. Pacienta povesteste ca odata ce i-a fost descoperit cancerul a inceput sa faca citostatice. In speranta ca va avea mai usor acces la tratamente s-a orientat catre unul dintre sefii de sectie de la Oncologic.

„Nu intram in cabinetul de consultatie fara sa pun 50 de lei in plic, si cu toate acestea mi-a tot amanat interventia. Am ajuns pana la urma pe patul de operatie plina de metastaze, dar in alt spital, asta in conditiile in care eram intotdeauna cu analizele la zi. Nu mi-au lipsit endoscopia, colposcopia, ecografiile”, spune D.A.

Multe dintre aceste intamplari nu ajung la urechile celor care ar putea sa ia masuri si, vorba unui pacient, „pana la Dumnezeu, te mananca sfintii”.

Actualul manager al spitalului, medicul Nicoleta Manea, stie ca atitudinea asistentelor si infirmierelor nu este mereu una ortodoxa, asa ca, pentru viitor, si-a propus sa aduca in spital maicute care sa aiba grija de bolnavi. „Voi face in plus fise de evaluare si pentru medici, si pentru asistente. Mai mult, daca au nemultumiri, pacientii mi se pot adresa fie in scris, fie verbal”, afirma ea.

Cat despre performantele doctorilor, medicul spune ca va urma exemplul managerului de la Spitalul Municipal din Bucuresti si va afisa pe site-ul institutului numarul de interventii si indicele de complexitate a operatiilor realizate de fiecare specialist in parte.

Evaluare

Cat dai, cat primesti

Paznici: …………………..2-3 lei, daca intrati dupa program
Asistente: ……………….5-10 lei
Medici: ……………………600-1.000 de lei
Mancare: ………………..proasta

Curatenie: acceptabil (saloanele sunt curate, dar foarte aglomerate, cosurile de gunoi se schimba zilnic, WC-urile sunt igienizate de cate ori este nevoie)

Confort: precar (saltele vechi, frigidere zgomotoase in saloane)

Atmosfera: uneori, asistentele si infirmierele le vorbesc rastit pacientilor. In spital nu este liniste nici macar seara: se vorbeste in gura mare, iar televizorul se da tare.

Obiective

Planuri pentru spital

Pana la sfarsitul anului, noul manager, doctorul Nicoleta Manea, si-a propus sa  inlocuiasca intreaga instalatie electrica a spitalului, sa reorganizeze spatiul, sa aduca noi aparate de diagnostic. „Instalatia electrica este la pamant. Aparatele din terapie intensiva se pot opri oricand”.

Pentru ca spatiul este mare si prost organizat, managerul a gandit o noua structura: la parter va exista doar partea de ambulatoriu, la etajul unu, departamentele de diagnostic si, incepand de la etajul doi, vor fi organizate serviciile clinice. „Si zona de primire se va schimba: vreau o receptie luminoasa, muzica in surdina pentru pacienti si atmosfera placuta”, spune directorul.

La capitolul aparatura, managerul se declara dezamagit pentru ca ii lipsesc computerul tomograf si rezonanta magnetica, dar spera sa le aduca pe viitor in spital, alaturi de un PET CT, un aparat esential pentru diagnosticarea cancerului. „In Ungaria exista un astfel de aparat si ar fi excelent daca am avea si noi macar unul in tara”.