Franţa şi Germania "nu se gândesc decât la interesele lor naţionale", a afirmat Giuseppe Conte, citat de publicaţia Corriere della Sera, potrivit Agerpres.

Parisul şi Berlinul au semnat marţi un tratat bilateral care îl completează pe cel încheiat în 1963 de Charles de Gaulle şi Konrad Adenauer pentru a parafa reconcilierea franco-germană.

Tratatul de la Aachen conţine o clauză de asistenţă reciprocă în materie de apărare în cazul în care una dintre ţări este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său. Documentul confirmă de asemenea voinţa celor două state de a investi împreună în dezvoltarea de armament, cum ar fi proiecte de avioane de luptă şi de tancuri, precum şi în ceea ce priveşte elaborarea unei abordări comune privind exportul acestor echipamente.

Parisul şi Berlinul îşi propun, între altele, să prezinte cât mai mult posibil o poziţie unică a Uniunii Europene la Naţiunile Unite şi afirmă că admiterea Germaniei ca membru permanent al Consiliului de Securitate reprezintă o prioritate a diplomaţiei lor.

'Cu siguranţă, aliaţii noştri nu pot rămâne tăcuţi şi să aprobe decizii adoptate de alţii', a adăugat în context Giuseppe Conte.

Relaţiile dintre Franţa şi Italia s-au deteriorat de la sosirea la putere a Mişcării 5 Stele (antisistem) a lui Luigi Di Maio şi a Ligii (de extremă dreapta) a lui Matteo Salvini în luna iunie, până în punctul în care ambasadoarea Italiei la Paris a fost convocată la Ministerul de Externe francez săptămâna acesta.

Salvini şi Di Maio, ambii vicepremieri, l-au criticat constant pe preşedintele francez Emmanuel Macron în ultimul timp, cu câteva luni înainte de alegerile europene programate pentru 26 mai.

Cu totul neobişnuit, cei doi lideri italieni au comentat recent politica internă franceză, exprimându-şi susţinerea faţă de mişcarea 'vestelor galbene' în Franţa.

Aceste critici recurente, calificate drept 'inacceptabile' de către Paris, au suscitat o reacţie miercuri din partea ministrului francez al afacerilor europene, Nathalie Loiseau. 'În Franţa avem o expresie care spune că 'ceea ce este excesiv este nesemnificativ'. Deci, când cuvintele sunt excesive atât prin tonalitatea, cât şi prin numărul lor, ele devin nesemnificative', a concluzionat ea.