Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Plimbări florentine. Al treilea tată
Plimbări florentine. Al treilea tată

Plimbări florentine. Al treilea tată

În 1423, Masaccio găsește un alt ”father figure”. După tatăl lui biologic, pe care l-a cunoscut prea puțin pentru că l-a lăsat orfan la 5 ani, Masaccio a putut trăi relația filială camuflată în mentorat.

 Fillipo Brunelleschi a fost, pentru Masaccio, mentorul pe post de tată sau tatăl pe post de mentor. După Brunelleschi, Masaccio găsește o nouă modalitate de a trăi relația filială, de data asta prin prietenie. Noul tată, camuflat acum în prieten, este Tommaso di Cristoforo Fini, zis Masolino da Panicale, cu care Masaccio va începe o colaborare, la rîndul ei plină de  elemente ce ne sînt necunoscute.

Despre Masolino cel de dinaintea întîlnirii cu Masaccio, fatalitate!, nu avem multe date. Știm că era cu aproape 15 ani mai în vîrstă decît Masaccio și că a intrat pe radarul vizibil al istoricilor în 1422, cînd a închiriat o locuință la Florența, pentru ca în anul următor să fie admis în breasla florentină a pictorilor. Nu știm mare lucru despre realizările sale anterioare, dar știm că era un om căruia, cum se zice, îi ardea pămîntul sub picioare: nu putea sta mult într-un loc și călătorea continuu, adesea la distanțe mari. Avea o bucurie specială să accepte comenzi de la mari distanțe și să călătorească mult pentru a le onora. Așa se face că, la doar un an după ce s-a înscris formal în rîndul pictorilor Florenței, a plecat tocmai în Ungaria, acceptînd un contract oferit de Pipo Spano, un condotier care devenise sfetnic al lui Sigismund de Luxemburg, Rege al Ungariei. Pipo a fost o mare figură militară a timpului, un aventurier strălucit, cu o biografie care bate orice ficțiune. Printre altele, a luptat cu turcii, adesea pe teritoriile valahe și se implica în complicatele jocuri politico-militare din partea noastră de lume. Pipo Spano trăgea sfori din Boemia pînă în Bulgaria. Un portret al lui, realizat de Andrea del Castagno și aflat la Uffizi, spune totul despre individ. În orice caz, la moartea lui Pipo Spano, în decembrie 1426, Masolino este socotit liber de contract din punctul de vedere al curții lui Sigismund și a revenit în Italia. Va ajunge la Florența, însă, cu mare întîrziere și doar pentru a-și lichida unele chestiuni administrative.

Dacă, în Brunelleschi, Masaccio putea vedea un mentor, în Masolino putea vedea un partener, eventual un prieten, de nu cumva și asta era prea mult. În orice caz, Masaccio și Masolino au luat multe comenzi împreună și au pictat cot la cot. Diferența de calitate artistică între ceea ce au lucrat amîndoi este, însă, atît de mare încît nu este dificil să identificăm precis ce anume a pictat unul și ce anume a pictat celălalt dintr-un ansamblu comun.  Este și cazul lucrării de la capela Brancacci, pe care Masaccio și Masolino au început-o la sfărșitul anului 1423.

Dacă există un singur loc pe lumea asta în care geniul lui Masaccio să se vadă deplin și să putem înțelege exact în ce a constat ruptura de nivel pe care el a produs-o în pictura renascentistă, acesta este capela Brancacci din Biserica Santa Maria del Carmine de la Florența. Adesea, această biserică nu este inclusă în circuitele turistice ale orașului, chiar dacă toată lumea e conștientă de valoarea imensă a picturii ei. Poate pentru că este situată puțin în afara centrului vechi, poate pentru că este situată într-un cartier care nu oferă nimic altceva turistului sau poate pentru că, pur și simplu, străduțele sînt destul de strîmte pînă ajungi în marea piață care se deschide, cam dezolant altfel, în fața bisericii. Totuși, afirm cu tărie că cine merge la Florența și are un minim interes în pictura Renașterii nu are voie să nu vadă capela Brancacci. Pentru că, de fapt, acolo a început totul. Acela este momentul 0 al Big Bang-ului pe care în știm, astăzi, sub numele Renaștere.

Gîndiți-vă că în fața acestei picturi nu doar că s-au minunat, dar au luat lecții  oameni precum Michelangelo, Leonardo sau Rafael. Dacă unii ca ei au venit ca să învețe din pictura aceasta a lui Masaccio, cum am putea să trecem prin Florența fără măcar să o privim? Vom intra în capela Brancacci luni de dimineață, la prima oră.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.