România va deveni peste trei ani exportator de gaze naturale, asta pentru a se conforma unui regulament aprobat, marţi, în Parlamentul European, pentru a fi evitate situaţiile extreme în cazul în care Rusia va întrerupe din nou livrările de gaze naturale.

Un nou regulament privind siguranţa aprovizionării cu gaze naturale aprobat astăzi în Parlamentul European prevede că până la sfârşitul anului 2013, toate interconexiunile dintre conductele de gaze din statele membre ale Uniunii Europene vor trebui să asigure transportul gazelor în ambele direcţii.

În prezent, România importă gaze în principal de la ruşi. Totuşi, prima conductă de interconectare cu sistemul de conducte din vestul Europei, pe relaţia Arad-Szeged (Ungaria) a fost pusă în funcţiune la finele lunii iulie, însă deocamdată prin ea se pot face doar importuri, nu şi exporturi. Preţul gazelor din producţia internă se va dubla

Conform noilor prevederi legislative europene adoptate astăzi, România va fi obligată ca în cel mult trei ani să asigure reversibilitatea conductei, adică atât importul, cât şi exportul de gaze naturale.

Măsura va avantaja în special compania OMV Petrom, din grupul austriac OMV, care asigură jumătate din producţia locală de gaz şi care va putea obţine astfel pe pieţele externe preţuri mai bune pentru gazele comercializate decât pe plan intern, controlate administrativ. Deocamdată, preţul gazelor din producţia internă este la jumătate faţă de cel plătit pentru gazele ruseşti. Odată cu posibilitatea de export, este de anticipat că valoarea gazelor autohtone va urca până spre nivelul celor din import. Frica de ruşi

Măsurile adoptate azi de Parlamentul European vin ca reacţie de apărare după ce Europa a avut de suferit de mai multe ori, în plină iarnă, în urma conflictelor dintre Rusia şi Ucraina, care au dus la sistarea livrărilor de gaz. În aceste condiţii, reducerea dependenţei de gazele ruseşti a devenit pentru UE o prioritate. Aproximativ un sfert din cantitatea de gaz natural din UE provine din Rusia, cea mai mare parte tranzitând teritoriul Ucrainei.

Cel mai mult au avut de suferit ţările care depindeau într-un grad ridicat de gazele ruseşti şi nu aveau depozite suficiente sau capacităţi de interconectare cu vecinii, astfel încât să primească, la nevoie, gaze de la ei, situaţie valabilă în special în Europa de Sud-Est.

"Noile reguli privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale vor conduce la reducerea vulnerabilităţilor privind posibile perturbări ale aprovizionării şi la promovarea dezvoltării unor noi infrastructuri la nivel european şi naţional", arată Parlamentul European. Comisarul european pentru energie Günther Oettinger a anunţat că 1,4 miliarde de euro vor fi alocate de Comisia Europeană pentru proiecte de infrastructură, ca de exemplu pentru fluxuri de gaz inversate.

Planuri de reacţie în situaţii de urgenţă

Potrivit proiectului de regulament, în următorii doi ani, statele membre vor trebui să elaboreze planuri de acţiune preventivă şi planuri pentru situaţii de urgenţă, care să limiteze efectele unor potenţiale probleme în alimentarea cu gaze.

Comisiei Europene îi va reveni rolul de coordonare în situaţii de urgenţă, asigurând în acelaşi timp ca planurile naţionale să nu pericliteze securitatea aprovizionării cu gaze a altor state membre sau a Uniunii în ansamblul său. Dacă se vor ivi situaţii de urgenţă cauzate de perturbări grave sau de cererea de gaze excepţional de mare, statele membre vor activa un mecanism naţional de urgenţă. Cele trei niveluri de criză principale sunt "avertizare timpurie", "alertă" şi "urgenţă", fiecare presupunând un set de măsuri.

Comisia poate declara o urgenţă comunitară sau regională, la cererea a două state membre care au declarat în prealabil urgenţe naţionale. Pe durata unei crize comunitare, Comisia va fi responsabilă pentru asigurarea schimbului de informaţii, pentru eficacitatea acţiunilor de la nivelul statelor membre şi regional faţă de cele de la nivel comunitar şi coordonează acţiunile faţă de ţările terţe.

După votul de astăzi, documentul va fi supus, luna viitoare, aprobării în Consiliul Transporturi, Telecomunicaţii şi Energie şi va intra în vigoare după publicarea lui în Jurnalul Oficial al UE.