Atunci, comunitatea internațională a condamnat, aproape în unanimitate, anexarea Crimeii de către Rusia și până în prezent nu și-a schimbat poziția, deși Kremlinul era sigur că episodul Crimeea îi va fi iertat repede, așa cum s-a întâmplat cu Georgia, în 2008. Toți politicienii, analiștii și juriștii de bună credință sunt de acord că Moscova a încălcat grosolan dreptul internațional, nimeni nu se îndoiește că, din punct de vedere juridic, Crimeea aparține Ucrainei. Și aceasta este, desigur, foarte bine. Dar, în același timp, mulți oameni din întreaga lume sunt de părere că gestul lui Putin poate fi înțeles „omenește”, căci, așa cum au auzit pe undeva, „Crimeea a fost întotdeauna rusă”.

 

Un mit absurd

 

Este dificil de a găsi un alt mit mai absurd și mai puțin întemeiat, dar constatăm cu uimire, el a prins rădăcini adânci în întreaga lume și a reușit să pătrundă masiv în conștiința internațională. Motivul, evident, este că propaganda rusească a început, treptat, să promoveze această dezinformare imediat după destrămarea pașnică a URSS, când încă nu mirosea a război. În schimb, când a venit războiul, conștiința „neoficială” internațională deja era alterată. În acest articol, aș dori să expun fapte istorice, care neagă acest mit, iar autenticitatea lor o puteți verifica în orice carte serioasă, pe Wikipedia sau în orice alte surse obiective.

 

Deci, cum arată faptele

 

Poporul băştinaș din Crimeea sunt tătarii, care au avut propriul lor stat, Hanatul Crimeii. Acesta a fost un stat musulman puternic și cu un înalt nivel de cultură. În ceea ce îi privește pe ruși, ei nu au existat în peninsulă, poate doar ca prizonieri de război. La începutul secolului al XVIII-lea, datorită reformelor lui Petru I, Moscova se transformă în Imperiul Rus, își mărește forțele și cucerește țările europene vecine. Estonia și Letonia au fost cucerite în 1721, Lituania și o parte a Poloniei, inclusiv Varșovia – în 1795, Finlanda – în anul 1809.

Astăzi, toate aceste țări sunt state naționale suverane, membre ale ONU, Uniunii Europene și NATO (cu excepția Finlandei). Și este puțin probabil ca să-i treacă prin cap cuiva să spună că ele „au fost întotdeauna rusești”. Hanatul Crimeii a ajuns în lista statelor cucerite de Moscova în anul 1783, adică din punct de vedere istoric relativ nu demult. Prin urmare, pentru a vorbi despre un fel de apartenență multiseculară a Crimeii la Rusia – este un lucru absurd. Acesta este doar unul dintre state, unul dintre popoarele pe care imperiul Rus în acele vremuri le-a cotropit cu forța armelor.

 

Tătarii din Crimeea nu au reușit să-și apere independenţa

 

Singura diferență a Crimeii, în comparație cu celelalte state, menționate mai sus, constă în faptul că, după prăbușirea Imperiului rus în anul 1917, tătarii din Crimeea nu au reușit săși apere propria lor independență. Crimeea, ca și Ucraina, a fost capturată de bolșevici și a rămas în cadrul aceluiași Imperiu rus, numit URSS. Dar în Uniunea Sovietică, Crimeea a fost chiar mai puțin „norocoasă” decât Ucraina. Ucraina a devenit „republica unională” cu semne formale ale suveranității de stat, iar Crimeii, în anul 1921, Moscova bolșevică i-a dat doar un statut de autonomie, și aceasta în componența Federației Ruse, nu a Republicii Unionale Ucrainene.

O astfel de decizie a Kremlinului era în contradicție cu realitatea obiectivă deoarece, din punct de vedere geografic, peninsula Crimeea este parte a Ucrainei, iar cu Rusia nu are niciun fel de comunicare teritorială. Apartenența administrativă la Rusia, în condițiile comunicării teritoriale numai cu Ucraina, îngreuna semnificativ dezvoltarea economică a peninsulei, livrările fiind aproape complet efectuate din Ucraina. A corectat situația însăși Moscova care, în cele din urmă, a fost nevoită să recunoască realitățile geografice și geoeconomice. În 1954, Kremlinul a inițiat transferul Crimeii din Federația Rusă către Republica Ucraina. (Kremlinul nu-și putea imagina că Ucraina va deveni cândva independentă, prin urmare, pentru conducerea URSS-ului, Crimeea, ca și întreaga Ucraina, rămânea, de fapt, rusă).

 

O născocire vulgară

 

Accentuez: transferul Crimeii s-a desfășurat cu respectarea deplină a legilor și a procedurilor din URSS. Mini-mitul rusesc, că Crimeea a fost dăruită Ucrainei intenționat de prostul Hrușciov, este o născocire vulgară. În 1954, Hrușciov încă nu avea suficientă putere pentru o astfel de inițiativă. Ei bine, iată, am ajuns la înțelegerea a ceea ce înseamnă, de fapt falsul din afirmația „Crimeea a fost întotdeauna rusească”. Motivația nu rezidă în cel aproape un secol și jumătate în captivitatea Imperiului rus (1783 – 1917), pentru că atunci aceeași motivație ar viza și celelalte foste teritorii ocupate, devenite acum state independente. Decisiv aici, ca argument rusesc, este, deci, aflarea în componența Republicii Sovietice Ruse din anul 1921 până în anul 1954, adică doar 33 de ani din istoria recentă! Se pare că, după destrămarea URSS, pe conducătorii ruși îi deranja ideea că dacă nu ar fi fost anul 1954, Crimeea ar fi rămas în componența Rusiei. Cu toate acestea, pe ei nu-i deranjează și faptul că, dacă nu ar fi anul 1921, atunci Crimeea ar fi fost în componența Ucrainei, iar dacă nu ar fi fost anul 1783 – atunci Crimeea ar fi rămas un stat independent, cu 0% populație rusă.

 

Kremlinul a capturat Crimeea, ca tâlharii

 

Și iată că în 2014, tupeul imperial a atins apogeul – Kremlinul a capturat Crimeea, ca tâlharii, scuipând pe dreptul internațional, pe logica istorică și pe dreptate. Ca la un banc mă voi referi la un alt mini-mit rusesc, în ceea ce privește Crimeea, care în 2014 a fost lansat personal chiar de președintele rus. El a declarat că „pentru Rusia, Crimeea are o valoare sacră pentru că acolo se află izvorul spiritual de formare a națiunii și a statului rus”, deoarece în Crimeea a adoptat creștinismul kneazul (domnitorul) Vladimir, care apoi a botezat întreaga Rusie.

Într-adevăr, Cneazul Vladimir s-a botezat în anul 988 în Crimeea (cel puțin așa spune cronica) și în același an a botezat statul propriu, aducându-i creștinismul. Dar el a fost domnitor kyivean, nu domnitor moscovit, și el a botezat Rusia Kyiveană, și nu Rusia. În ceea ce privește Moscova, Rusia, și etnia rusă, acestea încă nu existau la acea vreme. Pădurile, unde acum se află Moscova, erau atunci dominate de triburile ugro-finice, care abia peste câteva secole au fost asimilate de slavi și au devenit nucleul națiunii ruse moderne.

 

Un fals istoric lansat în spațiul informațional

 

Deci, din nou absurd! Cu toate acestea, chiar și un astfel de fals istoric neavenit este lansat acum în spațiul informațional internațional. Se crede, evident, ca întotdeauna, că nimeni nu va citi o carte sau nu va accesa Wikipedia.

Cu toate acestea, mitul despre „Crimeea rusă” a fost construit, din păcate, nu numai pe baza fake-urilor propagandistice și denaturărilor absurde ale istoriei. În luna mai 1944, Moscova a efectuat o amplă operațiune criminală, care a avut scopul de a curăța complet Crimeea de poporul băștinaș și de a-l înlocui cu etnicii ruși. Regimul stalinist a acuzat întregul popor tătar din Crimeea de colaborare cu naziștii, care au ocupat Crimeea în 1941 – 1944, și toți cei 191 mii de tătari din Crimeea, inclusiv copii, au fost deportați în două zile în regiunile asiatice îndepărtate ale URSS. Faptul că Kremlinul a avut nevoie anume de o epurare etnică, iar acuzațiile de trădare erau doar un pretext, este dovedit și de trimiterea în exil și a familiilor a nouă mii de tătari – soldați ai Armatei Roșii, care în acest moment luptau pe front cu fasciștii, iar apoi au fost exilați și ei.

În plus, după tătarii din Crimeea, au fost deportate și alte grupuri etnice – greci, bulgari și armeni, care au locuit în peninsulă timp de secole, care nu au fost acuzați de nimeni de trădare. În peninsulă au rămas doar slavii, adică localnicii ruși și ucraineni.

 

Colonizarea cu oameni aduși din toate fundăturile rusești

 

După aceea, a început colonizarea în masă în Crimeea a oamenilor aduși din toate fundăturile rusești. Ei au ocupat circa 80 de mii din gospodăriile abandonate de tătari și celelalte minorități autohtone, după deportarea lor. Urmașii acestor coloniști ruși constituie astăzi baza pentru acea parte a populației din Crimeea care sprijină anexarea Crimeii de către Rusia și la care se referă atât de pasional Kremlinul.

Moscova a împiedicat până în ultimul moment tătarii din Crimeea să revină în patrie. Repatrierea lor în masă a început abia în Ucraina independentă. Ucraina este cea care și-a asumat atunci toate cheltuielile și grijile privind revenirea acasă a unui întreg popor. Până în 2013, în Crimeea s-au întors 266 de mii de tătari, ceea ce a reprezentat 13,7% din populația peninsulei.

 

Catastrofă națională pentru tătarii din Crimeea

 

Ocupația rusă din 2014 a devenit pentru tătarii din Crimeea o adevărată catastrofă națională. Ei au scăpat din GULAG, dar GULAG-ul a venit din nou la ei, pe pământul țarii natale. Prin urmare, aproape toți tătarii din Crimeea se află în opoziție față de cotropitorii ruși și rămân fideli Ucrainei. Tocmai de aceea tătarii din Crimeea au devenit acum principala victimă a persecuției și represiunilor din partea ocupanților. Aproape 25 de mii de tătari au fost nevoiți din nou să părăsească Crimeea și să emigreze în Ucraina continentală. Kremlinul a interzis Mejlisul, parlamentul național al tătarilor din Crimeea, mass-media tătarilor, educația, cultura și religia se confruntă cu hărțuiri generale din partea ocupantului rus, în timp ce zeci de patrioți sunt aruncați în închisoare. Astfel, în luna decembrie 2018, la intrarea în Crimeea, ocupanții l-au arestat pe Edem Bechirov – activistul civic tătar, care a vrut să-și viziteze mama de 78 de ani.

Bechirov suferă de un handicap grav, are un diabet în fază gravă, i-a fost amputat piciorul, are 4 bypass-uri pe inimă, după ce anul trecut a suferit un atac de cord. Aflarea în detenție, fără medicamente necesare și îngrijire medicală este de fapt pentru el o condamnare la moarte. Cu toate acestea, „justiția” rusă îl ține în arest. Și îl acuză de faptul că, cică, ar fi avut intenția de a transmite cuiva o geantă cu 15 kilograme de explozibil, deși starea de sănătate nu îi permite să ridice nici două kilograme. Absurditatea scandaloasă a acuzațiilor, fanfaronada juridică de distrugere a conștiințelor și vieților arată că mecanismul rus de represiune încearcă să-i intimideze și să-i demoralizeze pe tătarii din Crimeea.

 

Împotriva ocupanților ruși protestează cinstit și curajos oamenii din Crimeea, indiferent de naționalitate

 

Menționez că victimele represiunilor nu sunt doar tătarii din Crimeea. Toată lumea știe deja numele regizorului de etnie rusă și a unui adevărat patriot al Ucrainei Oleg Sențov, arestat ilegal, el fiind cel care a protestat deschis împotriva anexării Crimeii. Un simbol de curaj a devenit pentru noi, de asemenea, etnicul ucrainean Vladimir Baluh, aruncat în spatele gratiilor pentru că a ridicat drapelul ucrainean pe casa lui în Crimeea ocupată.

După cum puteți vedea, împotriva acaparării brutale a pământului țării natale de către ocupanții ruși protestează și se luptă cinstit și curajos oamenii din Crimeea, indiferent de naționalitate. Încălcările de către Moscova ale drepturilor naționale și ale drepturilor omului în peninsulă au fost condamnate în repetate rânduri de către ONU și alte organizații internaționale. Dar sunt convins că și comunitatea internațională trebuie să-și tripleze eforturile pentru eliberarea imediată a deținuților politici.

 

O victorie neagră a propagandei sovieto-ruse

 

După cum puteți vedea, actuala crimă împotriva poporului tătar din Crimeea este o continuare directă a crimei de 1944, care a intrat în istoria lumii sub numele de „deportare”; tocmai aceasta este definiția folosită și astăzi de către toți oamenii de știință, politicienii și jurnaliștii. Iar și această definiție, teribilă în sine, este, de fapt, un eufemism politic, care dă o imagine greșită, diminuată, a realității. Faptele arată că doar în primii 4 ani de exil, din cauza condițiilor grave de trai, au murit 46,2 la sută dintre tătarii din Crimeea. Iar aceasta este nu numai o deportare, o epurare etnică, ci este un adevărat genocid. Datorită înlocuirii definițiilor, genocidul tătarilor din Crimeea, ca și Holodomorul ucrainean – foametea, la vremea respectivă, a lipsit din memoria istorică a omenirii și, trebuie să recunoaștem, este încă o victorie neagră a propagandei sovieto-ruse.

 

Comunitatea internațională nu are dreptul să lase nici un genocid necunoscut

 

Deci, mitul despre „Crimeea a fost întotdeauna rusă” îi este necesar Moscovei, de asemenea, pentru a menține rezultatele genocidului tătarilor din Crimeea și înlocuirea lor cu coloniștii ruși. Acesta și este unul dintre obiectivele principale ale actualei anexări a Crimeii. Astfel, eliberarea Crimeii și revenirea ei sub suveranitatea Ucrainei, în afară de aspectele politice și de drept, are și un puternic imperativ moral. Comunitatea internațională nu are dreptul să lase nici un genocid necunoscut, nesancționat și cu atât mai puțin „inversat”, pentru ca cei care l-au comis să-și atingă obiectivele, chiar și peste zeci de ani.