Patima politică o să ne iasă pe nas

USL a preluat în forţă Puterea, marţi, 3 iulie 2012.

Probabil că aşa va fi consemnată în cărţile de istorie de peste ani şi ani ziua în care parlamentarii partidelor PSD şi PNL au ignorat Constituţia, şi-au ignorat propriile regulamente şi, într-un avânt adolescentin, au schimbat toţi reprezentanţii instituţiilor ce le-ar fi stat în calea strategiei de schimbare a preşedintelui înainte de termen. Cu siguranţă, nu-i comod să guvernezi, să visezi la câştigarea alegerilor parlamentare din toamnă şi să îţi aperi unii lideri penali de episoade justiţiabile ca acel din Zambaccian. Dar, de la mineriada din septembrie 1991 încoace, poporul asta a învăţat că alternanţa la Putere se poate face în mod democratic şi paşnic, respectând legile ţării, date de cei pe care-i plăteşte să facă asta în Parlamentul României. Iar pentru ca USL să preia în totalitate Puterea, ocupând majoritar fotoliile din Parlament, mai erau circa 5 luni. Aşa arătau previziunile sondajelor pentru alegerile legislative din toamnă, aşa perorau politicienii social-democraţi şi liberali la tocşourile televizate, aşa cred şi cei care au votat USL la alegerile locale. Graba zilei de marţi, ascunzând interese ce ni se vor releva cu adevărat în timp, ne-a adus nu numai adâncirea prăpastiei dintre cele două părţi ale societăţii civile, ci mai ales reacţii îngrijorătoare ale cancelariilor occidentale şi ale investitorilor străini. Presa lumii a fost acaparată în ultimele săptămâni de România, de la plagiatul primului-ministru şi dizolvarea instituţiilor chemate să dea un verdict, până la lovitura de stat de ieri, când reprezentantul Avocatului Poporului a fost revocat (doar) fiindcă fusese numit de fosta Putere şi pentru a bloca Curtea Constituţională. Consecinţele? Probabil că vor fi asemănătoare cu efectele economice de după mineriadele din 1990 şi 1991. Sau, cine ştie, chiar mai rău. Patima politică, a Lor, a celor puşi în Parlament să ne facă o viaţă mai bună, ne va ieşi pe nas nouă, celor care reprezentăm, în acest moment, o parte sau alta a simpatizanţilor politici, o parte sau alta a presei. Deocamdată, am senzaţia că ne-am înecat ca ţiganul la mal.