În calitate de Secretar General al Națiunilor Unite, îmi petrec mult timp discutând cu liderii mondiali și ținându-mă la curent cu tendințele globale. Îmi este clar că trăim un moment hotărâtor în relațiile internaționale. Luarea deciziilor la nivel internațional este afectată de impasuri - iar la originile lor se află un paradox fundamental.

Pe de o parte, mulți dintre liderii mondiali de astăzi recunosc amenințările noastre comune - COVID-19, clima, dezvoltarea nereglementată a unor noi tehnologii. Toată lumea este de acord că este necesar să acţionăm. Totuşi, această înțelegere comună nu este însoțită de o acțiune comună. De fapt, divizările continuă să se adâncească.

Ele sunt vizibile peste tot: în distribuția inechitabilă și inegală a vaccinurilor; într-un sistem economic mondial manipulat împotriva săracilor; în răspunsul total inadecvat la adresa crizei climatice; în tehnologia digitală și într-o industrie media care face profit de pe urma divizării; și într-o instabilitate crescândă și într-un conflict în întreaga lume. Aşadar, dacă lumea recunoaște diagnosticul acestor probleme comune, de ce nu este eficientă în soluţionarea lor?

Identific două motive fundamentale. În primul rând, pentru că politica externă devine adesea o proiecție a politicii interne. În calitate de fost prim-ministru, știu că, în ciuda bunelor intenții, afacerile internaționale pot fi deturnate de politica internă. Interesele naționale subiacente pot depăși cu ușurință un interes global mai mare.

Acest impuls este de înțeles, chiar dacă este greșit orientat în cazurile în care solidaritatea este în interesul propriu al unei țări. Vaccinurile sunt un exemplu excelent. Toată lumea realizează că un virus precum COVID-19 nu respectă granițele naționale. Avem nevoie de o vaccinare universală pentru a reduce riscul apariției unor variante noi și mai periculoase, care vor afecta pe toată lumea din toate ţările.

În loc să acorde prioritate vaccinurilor pentru toți printr-un plan global de vaccinare, guvernele au acționat pentru a-și proteja populația proprie. Dar asta este doar jumătate din strategie. Este clar că guvernele trebuie să asigure protecția populației lor. Cu toate acestea, dacă nu acţionează simultan pentru a vaccina lumea, planurile naționale de vaccinare pot deveni inutile pe măsură ce apar și se răspândesc noi variante.

Omenirea are parte de testul suprem

În al doilea rând, multe dintre instituțiile sau structurile mondiale de astăzi sunt depășite sau pur și simplu slăbite, iar reformele necesare sunt împiedicate de divizările geopolitice. De exemplu, autoritatea Organizației Mondiale a Sănătății nu este mai aproape decât trebuie să fie pentru a coordona răspunsul la pandemiile mondiale.

În același timp, cele mai puternice instituții internaționale fie sunt paralizate de divizare - precum Consiliul de Securitate -, fie sunt antidemocratice - ca multe dintre instituțiile noastre financiare internaționale. Pe scurt - guvernanța mondială eșuează chiar în momentul în care lumea ar trebui să se unească pentru a rezolva probleme globale.

Trebuie să acționăm împreună în privinţa intereselor naționale și mondiale, pentru a proteja bunurile publice mondiale esențiale, cum ar fi sănătatea publică și o climă în care să se poată trăi, care să susțină bunăstarea omenirii.

Aceste reforme sunt esențiale dacă dorim să îndeplinim aspirațiile comune legate de obiectivele noastre colective de pace, de dezvoltare sustenabilă, de drepturile omului și de demnitate pentru toți. Acesta este un exercițiu dificil și complex care trebuie să țină seama de problemele de suveranitate națională.

Dar lipsa de acţiune nu este o opțiune acceptabilă. Lumea are nevoie disperată de mecanisme internaționale mai eficiente și democratice, care să poată rezolva problemele oamenilor. După cum ne-a învățat pandemia, destinele noastre sunt interconectate. Când lăsăm pe cineva în urmă, riscăm să rămânem în urmă cu toţii. Regiunile, țările și oamenii mai vulnerabili sunt primele victime ale acestui paradox al politicii mondiale. Dar toți oamenii, pretutindeni, sunt direct amenințați. Vestea cea bună este că putem face ceva în privința provocărilor noastre globale.

Problemele create de omenire pot fi soluţionate de omenire. În luna septembrie a anului trecut, am dat publicităţii un raport despre aceste probleme. Agenda Noastră Comună este un punct de plecare; un scenariu care urmărește să unească lumea pentru a face față acestor provocări de guvernare și pentru a revigora multilateralismul pentru secolul XXI.

Schimbarea nu va fi ușoară și nici nu se va produce peste noapte. Dar putem începe să găsim zone de consens și să mergem în direcția progresului. Acesta este cel mai important test al nostru, pentru că sunt foarte multe în joc. Deja vedem consecințele. Pe măsură ce oamenii încep să-și piardă încrederea în competența instituțiilor, riscă să-și piardă și încrederea în valorile subiacente acestor instituții. În toate colțurile lumii, vedem o erodare a încrederii și mă tem de o degradare a valorilor pe care le împărtășim.

Nedreptatea, inegalitatea, neîncrederea, rasismul și discriminarea aruncă umbre întunecate în toate societățile. Trebuie să consolidăm demnitatea și decența umană și să răspundem neliniştilor oamenilor. În fața amenințărilor crescânde interconectate, a suferințelor umane enorme și a riscurilor împărtăşite, avem obligația de a le denunța și de a acționa pentru stingerea incendiului.