Vi se pare exclusă o alianță între SUA, Rusia și Israel pentru a impune pacea în Siria? E posibil să aveți dreptate, dar analiștii politici nu exclud aceasta variantă. Tocmai de aceea, eu vă propun ca înainte de a nega acest scenariu, să vedem care sunt premisele. De opt ani, Siria e în război. Conflictul nu s-a încheiat nici acum, deși Statul Islamic a fost învins, iar Bashar al Assad stăpânește cea mai mare parte a țării cu autorul rușilor, al iranienilor și al milițiilor Hebollah.

Sunt însă multe alte forțe care s-au amestecat și continuă să-și promoveze agenda prin acțiuni militare sau autorul acorda uneia sau alteia dintre tabere. Iranul l-a ajutat încă de la început pe Assad. Turcia a făcut un joc mult mai complicat. Erdogan a mizat pe ascuns pe cartea Statului Islamic (de la care cumpăra petrol) și a jihadiștilor. Când a văzut că aceștia pierd teren, spriinul său s-a îndreptat spre gherilele pro-turce aflate dincolo de granița cu Turcia, Creșterea puterii kurzilor a făcut, însă, armata Ankarei să ocupe zone din nordul Siriei. Turcii au declanșat propriul lor război împotriva gherilelor kurde, pe care le acuză de terorism și de faptul că vor să înglobeze o parte din Turcia într-un Kurdistan independent. Nici bogatele state din Golf nu au stat departe de viesparul sirian. Banii au curs atât spre ISIS, cât și spre alte grupurile jihadiste sunite (aparent mai moderate) care luptau împotriva lui Assad.
Evident, însă, din ecuație nu lipsesc SUA, singura superputere mondială, nici Rusia, care speră să-și recapete acest statut. Israelul nu putea rămâne nici el nepăsător văzând cum crește puterea Iranului în apropierea granițelor sale.

Situația din regiune și, de altfel din întreaga lume , nu a fost de natură să ajute găsirea unei soluții pentru Siria. Orientul Mijlociu e un focar de neliniște, tensiunea din Golful Persic este o bombă cu ceas, iar ciocnirea dintre interesele Moscovei și Washingtonului continuă. Pe teren, chiar dacă au scăzut în intensitate, luptele continuă. Israelienii lovesc în mod repetat baze unde consideră că s-ar afla militari iranieni, mercenarii ruși își continuă operațiunile împotriva adversarilor lui Assad, în timp ce americanii nu se grăbesc să se retragă complet. În ciuda faptului că aceste trei forțe susțin interese contrare, contactul dintre ele este constant. Mai mult. SUA, Rusia și Israelul au avut grijă să nu se atace reciproc în mod direct.

Așa se face că, în acest moment, în ciuda intereselor divergente, toate cele trei forțe sunt gata să se așeze la masa negocierilor. Luni, 24 iunie, consilierii pentru securitate ai Israelului, Rusiei și Statelor Unite, Meir Ben-Shabbat, Nikolai Patrușev și John Bolton se vor reuni la Ierusalim. E prima întâlnire trilaterală și discuțiile vor acoperi, printre altele, rolul pe care îl are Iranul în Siria.
Reuniunea va avea loc, practic, împreună cu summitul "Pace pentru prosperitate" din Manama, Bahrain, în care se încearcă deblocarea procesului de pace între israelieni și palestinieni. Cum aceste întâlniri au loc pe fondul crizei din Golful Persic dintre Iran și Statele Unite, ar fi bine să nu le subestimăm importanța.
Ce obiective au cele trei țări în ceea ce privește negocierile de la Iersusalim nu e greu de văzut. Pentru Statele Unite și Israel, principalul inamic din regiune nu sunt nici rușii, nici Assad, ci Iranul. Că sunt gata de război sau vor detensionarea situației, americanii și israelienii au nevoie de sprijinul lui Putin (neutralitate în cazul unui conflict, sau amenințări la adresa Teheranului pentru a se supune condițiilor americane și israeliene).

În ceea ce o privește, Rusia, spațiul de manevră al Kremlinului e ceva mai mare. Iată ce scrie editorialistul ziarului Il Giornale: „Este un summit în care Moscova va încerca să-și impună planul pentru Siria prin marginalizarea Iranului? Aceasta este prima variantă care, de altfel, pare să se confirme prin faptul că nu există niciun interes la Kremlin ca Damascul să se transforme într-un vasal al Teheranului. În acest sens, zvonurile despre un posibil acord între Israel și Rusia, care ar avea ca efect scoaterea milițiilor pro-iraniene din Siria, nu ar trebui subestimate. Cea de-a doua variantă merge, însă, pe ideea că Patrushev va reprezenta și interesele iraniene, dat fiind faptul că Teheranul are niciun dialog cu Israelul și Statele Unite, în ciuda faptului că este rivalul real al lui Benjamin Netanyahu și al diferitelor administrații americane. Vacuumul reprezentat de absența unui om din Teheran ar putea fi, prin urmare, umplut de prezența Rusiei”.

Ce variantă va alege Putin, rămâne de văzut. Un lucru este, însă, sigur. Țarul de la Kremlin are două atuuri mari în mână, atât în ceea ce privește Iranul, cât și Turcia, pentru că a rămas unicul partener de calibru al acestor țări. Va încerca Putin să tragă foloase în relațiile cu Statele Unite impunând Iranului și Turciei să se supună cerințelor americano-israeliene? Sau va conntinua să adune în jurul său toate țările care se opune dominației americane? De răspunsul la aceste întrebări depind multe. În primul rând, pacea mondială. Un eventual acord ruso-american asupra Siriei ar fi un pas timid, dar ar deschide posibilități cu totul neașteptate. Pentru că o eventuală alianță între administrația Trump și Rusia ar avea, cu siguranță, consecințe majore pentru întreaga planetă, din China, până în Uniunea Europeană.

 

Te-ar putea interesa și: