Omul care a supravegheat-o pe Nina Iliescu la Revoluție: „Ionele, orice, numai să nu vină rușii”

Omul care a supravegheat-o pe Nina Iliescu la Revoluție: „Ionele, orice, numai să nu vină rușii”

Cornel Dinu, fost mare jucător al echipei Dinamo, povestește câteva evenimente pe care le-a trăit în timpul Revoluției din 1989, în cartea autobiografică „Jucând cu destinul”.

La acea vreme, „Procurorul” antrena la FC Olt Scornicești, gruparea protejată de familia Ceaușescu, desființată imediat după evenimentele de la finalul acelui ani.

La data de 22 decembrie, Dinu l-a condus la Aeroportul Otopeni pe Ilie Năstase, care pleca la Paris. Apoi, antrenorul a plecat la sediul Televiziunii Române, acolo unde s-a întâlnit, printre alții, și cu Ion Iliescu. Cel care avea să devină președintele României i-a dat o sarcină importantă omului de fotbal. „După vreo oră, Ion Iliescu, vorbind mereu la telefoane, m-a chemat de-o parte, rugându-mă să o aduc pe soția sa (n.r. de acasă, fiind în pericol. Stătea închisă cu o prietenă și indivizi ciudați bătuseră la ușă și supravegheau prin preajmă. O căutau!”, scrie Dinu în biografia sa.

„Procurorul” susține că a însoțit-o pe Nina Iliescu, alături de o prietenă, de acasă, la Televiziunea Română. „Doamna Iliescu mi-a făcut o impresie puternică de la început. Foarte sigură pe ea, nu lăsa să se vadă nici o urmă de teamă. Femeie adevărată, încercată și trecută alături de „Ionel” (cum i se adresa pașnic) prin atâtea și până atunci.” Pentru că în sediul TVR lucrurile deveneau dramatice, Ion Iliescu i-a transmis lui Dinu să găsească un loc mai sigur.

Ne puteți urmări și pe Google News

„O rafală de mitralieră a izbucnit imediat”

„Preocupat, Ion Iliescu mi-a sugerat că ar fi mai bine dacă aș reuși să plec cu soția sa și prietena acesteia într-un loc mai liniștit. În șir indian, cu un soldat cu mitraliera în mână, eu după el și doamnele în spatele meu, am început să coborâm pe scara de serviciu a turnului. Era întunerc peste tot. La etajul al șaselea, soldatul a avut inspirația nefastă să deschidă ușa dinspre coridor. O rafală de mitralieră a izbucnit imediat, lovindu-l în mandibulă, dar și trecând pe lângă noi. Ne-am continuat drumul după ce l-am pansat la maxilar pe soldat cu batista mea (...)”.

„Rușii pot interveni să asigure ordinea”

După o cursă prin birourile Televiziunii Române, Dinu a ajuns cu Nina Iliescu și prietena acestuia, la „comandamentul” revoluționar. „Singurul imperturbabil, stăpân pe el și controlând acele momente, era Ion Iliescu. În jurul a cinci dimineața, după ce se anunțase că rușii au recunoscut primii proclamația Frontul Salvării Naționale. Ion Iliescu a vorbit la telefon cu consulul lor. În rusește, la fel ca și Petre Roman, după el. Concluzia împărtășită era clară: „Rușii pot interveni să asigure ordinea, în două ore, dar sper să ne descurcăm singuri, prin armată, nedorind să se interpreteze în mediile internaționale ca un amestec în treburile interne”... Imediat, n-am să uit niciodată, s-a auzit glasul doamnei Iliescu: „Ionele, orice, numai să nu vină rușii””, mai susține Dinu.

A doua zi dimineață, „Procurorul”, Nina Iliescu și prietena acesteia au ajuns acasă la omul de fotbal. „Era prânzul zilei de sâmbătă 23 decembrie. Totul era pregătit acasă pentru Crăciun. Dar nimeni nu s-a atins de mâncare. Doar apă și cafele. Priveam la televizor revoluția ce continua în direct. Doamna Iliescu mai vorbea din când în când cu „Ionel” la telefon (...) Spre seară au trecut câteva mașini dubioase pe strada noastră (...) Imediat a căzut și telefonul. Ciudat, am căzut pe gânduri. Am ieșit pe stradă și l-am anunțat pe Ion Iliescu. De la telefonul public de lângă benzinărie. Din podul liceului Caragiale se trăgea. Răzpundeau revoluționarii ascunși printre blocuri și câțiva militari. (...)”.

Preluată de două mașini de parașutiști

A doua zi, după o noapte în care în casa familiei Dinu s-a dormit puțin, „Procurorul” a condus-o pe Nina Iliescu la propria locuință. Soția lui Ion Iliescu și-a adunat în grabă câteva lucruri, i-a făcut o vizită vecinului Ion Gheorghe Maurer, apoi a plecat alături de Dinu, la o rudă a acestuia, care locuia într-un bloc din Colentina. Pe 26 decembrie, a doua zi după Crăciun, după o altă oprire în Balta Albă, la o familie prietenă cu Dinu, Nina Iliescu a revenit acasă. „În dimineața următoare ne-am întâlnit cu două mașini pline de parașutiști conduși de Jerbas, pe o stradă laterală din Floreasca. Au preluat-o pe doamna Nina Iliescu și eu am ajuns acasă. Am dormit până a doua zi spre prânz, buștean (...).