Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Nu vă fie teamă de dispariția lui Putin
Nu vă fie teamă de dispariția lui Putin

Nu vă fie teamă de dispariția lui Putin

 Regimul președintelui rus Vladimir Putin are zilele numărate. Vântul istoriei se schimbă și totul - de la reușitele militare ale Ucrainei pe câmpul de luptă până la trăinicia solidarității și fermității Vestului în fața agresiunii lui Putin - indică 2023 drept anul decisiv. Dacă Occidentul se va menține pe poziție, regimul lui Putin se va prăbuși probabil în viitorul apropiat.

Însă unii dintre partenerii Ucrainei continuă totuși să refuze să-i trimită Kievului armele de care are nevoie pentru a aplica lovitura decisivă. În special administrației Biden pare că-i este teamă de haosul care ar putea însoți o înfrângere decisivă a Kremlinului. Ea a refuzat să trimită tancurile, rachetele cu rază lungă și dronele care i-ar permite armatei Ucrainei să extindă lupta pe teritoriul agresorului, să-și recucerească teritoriul și să pună capăt războiului. Sfârșitul regimului tiranic al lui Putin va transforma într-adevăr radical Rusia (și restul lumii) – dar nu așa cum crede Casa Albă. Mai degrabă decât să destabilizeze Rusia și vecinătatea ei, o victorie a Ucrainei ar elimina o forță revanșardă puternică și ar imprima un imbold cauzei democrației pe plan mondial.

Rușii democrați care resping regimul totalitar al lui Putin – categorie care-i include și pe autorii acestui text – fac tot ce pot pentru a ajuta Ucraina să-și elibereze complet teritoriile ocupate și să-și restabilească integritatea teritorială conform frontierelor recunoscute internațional în 1991. Lucrăm totodată la planuri pentru ziua de după Putin. Comitetul de Acțiune Rus, o coaliție de grupări de opoziție din exil pe care am fondat-o împreună în mai 2022, urmărește ca Ucraina să fie corect compensată pentru daunele provocate de agresiunea lui Putin, ca toți criminalii de război să fie judecați și ca Rusia să fie preschimbată dintr-o dictatură criminală într-o republică federală parlamentară. Cu alte cuvinte, sfârșitul iminent al regimului Putin nu trebuie să inspire teamă; ar trebui să fie așteptat cu brațele deschise.

Temeri nefondate

Tentativa lui Putin de a restaura imperiul pierdut al Rusiei e sortită eșecului. Momentul este prin urmare propice unei tranziții spre democrație și descentralizării puterii până la nivelul regional. Însă condiția necesară unei astfel de transformări politice este înfrângerea militară a lui Putin în Ucraina. O înfrângere decisivă pe câmpul de luptă ar străpunge aura de invincibilitate a lui Putin și l-ar demasca în calitatea lui de arhitect al unui stat eșuat, făcându-i regimul vulnerabil la contestarea internă.

Occidentul, și mai cu seamă SUA, pot acorda sprijinul financiar și militar necesar pentru a grăbi inevitabilul și a propulsa Ucraina spre o victorie rapidă. Însă administrația Biden nu și-a creat încă o viziune clară cu privire la finalul războiului, în vreme ce unii demnitari americani au propus ca Ucraina să ia în calcul cedarea de teritorii în schimbul păcii – propuneri departe de a fi liniștitoare. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a clarificat deja că poporul ucrainean nu va accepta niciodată un asemenea târg. Orice concesie teritorială făcută lui Putin va duce inevitabil la un nou război cândva în viitor.

La originea refuzului SUA de a furniza armele necesare se află o teamă referitoare la consecințele potențiale ale unei înfrângeri decisive a Rusiei în Ucraina. Mulți membri ai administrației Biden cred că dispariția lui Putin ar urma să declanșeze colapsul Rusiei, provocând haos într-un stat înarmat nuclear și, posibil, consolidând poziția Chinei.

Dar astfel de temeri sunt exagerate. Riscul unui colaps al Rusiei este, firește, real. Dar acest risc e mai mare cu Putin la cârmă – împingând necontenit țara în direcția centralizării și militarizării -, comparativ cu un regim federal, democratic. Cu cât actualul regim se menține mai mult la putere, cu atât mai mare devine riscul unei rupturi impredictibile. Agresiunea lui Putin a expus instabilitatea inerentă modelului său de guvernare, construit pe necesitatea confruntării cu inamici externi. Mafia de la Kremlin, după ce a transformat Rusia într-o tabără militară pentru a-și pune în practică planurile războinice, a amenințat deja cu uzul armei nucleare în Ucraina. Prin urmare, nu de colapsul regimului Putin ar trebui Washingtonul să se teamă, ci de supraviețuirea lui.

De aproape două decenii unii analiști occidentali susțin că poporul rus nu va accepta niciodată democrația și că Rusia e blestemată să rămână revanșardă. Și e adevărat că propaganda lui Putin a reușit să-i inducă unui segment apreciabil din societatea rusă credința că valorile occidentale îi sunt cu totul străine Rusiei. Însă integrarea economică cu Vestul a permis altor țări să-și depășească moștenirea fascistă. Iar o integrare și mai aprofundată cu Europa, cuplată cu relaxarea condiționată a sancțiunilor occidentale, ar putea ajuta Rusia să facă același lucru.

În urma înfrângerii militare a lui Putin Rusia va avea o alegere de făcut: fie va deveni vasalul Chinei, fie va începe reintegrarea cu Europa (după ce mai întâi va fi compensat corect Ucraina pentru daunele suferite în război și-i va fi pedepsit pe cei vinovați de crime de război). Pentru cei mai mulți ruși opțiunea păcii, libertății și prosperității ar fi evidentă – și cu atât mai mult în contextul unei reconstrucții rapide a Ucrainei.

Speranța, mai presus de teamă

Înfrângerea militară a lui Putin ar cataliza o transformare politică în Rusia, înlesnindu-le forțelor democratice demantelarea vechiului regim și făurirea unei noi realități politice. Comitetul de Acțiune Rus a propus un plan pentru această transformare, vizând reconstituirea statului rus „pe baza principiilor statului de drept, federalismului, parlamentarismului, al separării clare a puterilor în stat și al favorizării drepturilor omului și libertăților în detrimentul unor «interese de stat» abstracte”. Viziunea noastră este ca Rusia să devină o republică parlamentară și un stat federal, cu puteri centralizate doar limitate (numai cele necesare pentru politica externă și de apărare și pentru asigurarea drepturilor civice) și cu administrații regionale mult mai puternice.

Pentru a ajunge acolo va fi nevoie de timp. În decurs de doi ani de la dizolvarea regimului Putin rușii ar urma să-și aleagă o adunare constituantă care va adopta o nouă constituție și va concepe un nou sistem de organisme regionale. Dar, pe termen scurt, înainte ca adunarea să fie constituită, va fi necesar un consiliu interimar de stat cu puteri legislative, care va superviza un guvern tehnocrat provizoriu. Nucleul consiliului va fi constituit din ruși fideli statului de drept, cei care au denunțat public războiul lui Putin și regimul lui ilegitim. Cei mai mulți au fost forțați să plece în exil, unde am fost liberi să ne organizăm și să creăm o societate civilă virtuală în afara țării. Astfel de pregătiri ne vor permite să acționăm rapid și să colaborăm cu puterile vestice de a căror cooperare noul guvern rus va avea nevoie pentru a stabiliza economia.

Imediat după preluarea puterii, consiliul de stat va încheia un acord de pace cu Ucraina, prin care va recunoaște frontierele din 1991 și o va compensa adecvat pentru daunele suferite în urma războiului lui Putin. Consiliul de stat va dezavua totodată în mod formal politicile imperiale ale regimului Putin, atât pe plan intern cât și extern, inclusiv prin sistarea oricărui sprijin formal și informal pentru entitățile rusofile din fostele republici sovietice. Va pune capăt și vechii confruntări a Rusiei cu Occidentul, realizând tranziția la o politică externă bazată pe pace, parteneriat și integrare cu instituțiile euro-atlantice.

Pe plan intern, consiliul va începe demilitarizarea Rusiei, micșorând forțele armate și, implicit, costul întreținerii lor. Va dizolva organele statului polițienesc condus de Putin, inclusiv represivul Serviciu Federal de Securitate și Centrul pentru Combaterea Extremismului, și va abroga toate legile represive adoptate sub regimul Putin. Toți deținuții politici vor fi eliberați și reabilitați deplin, iar un program mai general de amnistie va fi adoptat pentru reducerea numărului de deținuți din Rusia.

La nivel federal, consiliul va întreprinde lustrația, deschizând anchete transparente și aprofundate pentru a-i descalifica pe funcționarii actualului regim care se fac vinovați de abuzuri. În plus, vor fi lichidate toate partidele și organizațiile publice care au susținut invadarea Ucrainei pentru a nu putea interfera cu construcția noii Rusii. Concomitent, consiliul va liberaliza legislația electorală, va simplifica procedura de înregistrare a partidelor și va elimina restricțiile erei Putin privind adunările, grevele și manifestațiile.

Consiliul va începe și descentralizarea țării, transferând puteri ample regiunilor, inclusiv în domeniul bugetar. Astfel de reforme vor slăbi centrul imperial atotputernic al Rusiei: dacă guvernul federal nu deține controlul total asupra finanțelor statului, nu mai are nici mijloacele de a declanșa aventuri militare.

În fine, consiliul va deferi justiției criminalii de război și demnitarii regimului Putin. Cei răspunzători pentru cele mai grave crime de război vor fi judecați de o instanță internațională, iar Rusia îi va judeca pe restul. Pentru a putea face acest lucru, trebuie realizată o delimitare clară între criminalii de război și simplii agenți ai regimului – ultimilor oferindu-li-se o formă de compromis pentru a se asigura o tranziție pașnică mai lină.

Acesta e un moment hotărâtor pentru Ucraina. Biden poate răsturna cursul evenimentelor în avantajul Kievului susținându-și vorbele de sprijin prin trimiterea de tancuri și armament cu rază lungă. 

El poate accelera și dispariția regimului Putin, deschizându-i Rusiei calea către un viitor democratic și demonstrând lumii că agresiunea militară este o nebunie. SUA nu le pot permite propriilor temeri să se pună în calea speranțelor Ucrainei.

sursa: RADOR