Nu-s cai verzi pe pereţi: la Iaşi, pe câmp, pasc oi roz
- Ionel Iloae
- 13 martie 2012, 23:27
Un fermier ieşean a obţinut oi Karakul de nuanţă roz, prin modificări genetice.
La peste 60 km de Iaşi, aproape de Flămânzi, poate fi uneori văzută la păşune o turmă de oi care produce consternare în rândul localnicilor. Sute de oi negre se amestecă cu altele maro, albe şi chiar roz, într-o combinaţie cromatică potrivită unei cărţi de poveşti, dar total neobişnuită pentru o turmă de ovine.
Turma numără 1.500 de oi karakul, din rasă pură, şi marea atracţie o reprezintă, fără îndoială, oile roz. Oier de ocazie
Oile maro şi roz au ajuns aproape întâmplător la omul de afaceri Ilie Airinei, în urmă cu 20 ani. Acesta era şef de fermă la fostul IAS Popricani şi, după "spargerea" unităţii, s-a văzut nevoit să administreze şi 400 ha de păşune. "Eu eram specializat pe pomicultură. Am luat oile, la început, pentru a ocupa păşunea, cea mai mare parte fiind degradată. Acum a ajuns o adevărată pasiune pentru mine şi, de la 2-300 de oi am ajuns la 1.500 de capete", povesteşte Airinei. Berbecii de prăsilă şi o parte din oi au fost cumpărate de la Staţiunea de Cercetare Popăuţi (Botoşani), dar Airinei a preluat oi din rasa karakul şi de la sătenii din Plugari. După mai multe serii de încrucişări controlate, omul de afaceri se laudă acum că a îmbunătăţit caracteristicile oilor. Cât de roz sunt oile roz? Oile karakul au fost aduse din URSS la Staţiunea Popăuţi imediat după război şi, în 1988, a fost înregistrată consolidarea genetică a unei noi rase, karakul de Botoşani. Pe lângă "clasicele" oi negre, albe, brumării sau sure, cercetătorii de la Popăuţi au creat şi oi roz şi maro. "Eu am aproape 800 de oi maro şi 100 roz. Nu vă aşteptaţi însă ca oile roz să fie de culoarea îngheţatei sau a volănaşelor de la rochiţe", explică Ilie Airinei. În funcţie de lumină şi de distanţa de la care le priveşti, oile roz par a fi albe, maro, brumării, roşcate sau roz. "La fiecare culoare, există subnuanţe. La karakulul roz, avem nuanţele chihlimbar, platinat, persiciu, cărămiziu şi briliantie", susţine şi Ilie Chiorescu, directorul Staţiunii Popăuţi. Practic, culoarea roz a oilor este dată de amestecul de fibre albe şi maro. Le-a apărat cu toporul
Cel mai greu i-a fost în 2004, când a fost nevoit să ameninţe câţiva oficiali pentru a-şi salva oile. În isteria creată de boala vacii nebune, câteva oi de la ferma sa au fost diagnosticate cu scrapie. Decizia autorităţilor, după o şedinţă sumară, a fost eliminarea tuturor oilor. "Aveam vreo 500 de oi şi voiau să mi le omoare pe toate. M-am certat rău cu ei, le-am spus că-mi apăr oile cu toporul. Pe cheltuiala mea am făcut analiză genotipică în Olanda şi aşa am reuşit să le salvez. M-a costat atunci 15.000 de euro analiza", povesteşte Airinei. Paradoxal, oile lui Airinei nu-i aduc acestuia niciun profit. Carnea ovinelor sacrificate, dar şi laptele şi brânza obţinute sunt păstrate pentru masa muncitorilor de la fermă, iar la vânzare, la târgurile de profil, pleacă doar pielicelele. Însă, nici acestea nu prea se vând. ZERO VIZITATORI
Muzeu karakul în "Ţinutul de nicăieri"
La Plugari se ajunge greu, pe un drum unde petecele de asfalt intacte sunt mai rare decât oazele din deşert. Cu toate acestea, Ilie Airinei a decis că este cazul să înfiinţeze în propria fermă un muzeu al oilor karakul. A strâns deja câteva sute de pielicele, de diverse culori, pe care le-a expus în vitrine. "Nu prea are cine să vină acum să vadă muzeul, că e departe. Dacă se va face drumul, e posibil să fie şi vizitatori. Eu fac muzeul ăsta mai mult pentru mine şi pentru cunoscătorii care mai vin aici, pentru că oile karakul sunt deosebite. În plus, nu ştiu cât timp mai rezistă cei de la Popăuţi, pentru că cercetarea e subfinanţată şi s-ar putea închide Staţiunea. Am făcut şi piramida culorilor, dar mai am mult de muncă până să fie gata", se înflăcărează uşor omul de afaceri.
De altfel, banii pentru întreţinerea oilor sunt produşi de livezile din zonă.
Împreună cu soţia, Ilie Airinei administrează 2.300 de hectare de teren, din care mare parte este acoperit cu livezi de măr şi prun. La aceasta se mai adaugă 3 - 400 de hectare cultivate în fiecare an cu seminţe de porumb şi floarea-soarelui destinate unor mari producători mondiali, precum Monsanto.
FERMIER. Airinei iubeşte mieii, dar adevărata sa afacere sunt livezile
CăCIULA PREFERATĂ
Simbolul lui Ceauşescu
Staţiunea de Cercetare Popăuţi a început aclimatizarea oilor karakul în 1948. După 40 de ani, a fost omologată rasa "karakul de Botoşani". În prezent, sunt prezente pe piaţă varietăţile de culoare negru, brumăriu, maro, sur, alb şi roz. Ferma avea în acea perioadă circa 17.000 de capete şi crease deja variaţiunea roz. Mare parte dintre demnitarii comuniştii, inclusiv Nicolae Ceauşescu, purtau căciuli din piele de karakul. "Pentru mine, nu e o afacere, chiar dacă vorbim de 1.500 de oi. Ca să particip la toate târgurile ar trebui să scot oameni din producţie şi nu are sens.“ ILIE AIRINEI, crescător de oi karakul