Unul dintre cele mai importante simboluri ale comunismului, Zidul Berlinului, a fost daramat in 1989, dar ii bantuie si azi pe nemti.

Daca ajungi vreodata in zonele rezidentiale proaspat-ingrijite din estul Germaniei, privirile iti vor fi atrase de oamenii ce roiesc in jurul acestora.

Batranele cochete si ingrijite, ce etaleaza o coafura perfecta si buze date cu ruj, comenteaza gesticuland la bratul domnilor tantosi, cu parul doar usor incaruntit.

Pensionarii privesc, studiaza, rad, glumesc si merg mai departe, ca un roi de albine ce dau roata unui stup, pentru a se intoarce, intr-un final, la autocarul care ii asteapta tot timpul rabdator. In urma lor, linistea se asterne din nou in fostele blocuri comuniste sau resedinte noi.

„E adevarat, este mai ieftin, nu arata rau, dar, sa ne mutam aici? Copiii au plecat deja. Sa stam printre comunisti?”, rasuna in aer numeroasele intrebari.

De cand orasele din estul Germaniei pierd, anual, un procent din numarul de locuitori, agentiile imobiliare au creat un produs de locuit pentru pensionari, dar initiativa nu prea a dat roade. Prea putini vor sa vina sa locuiasca „intre comunisti, clientii serviciilor de somaj sau pierde-vara, care-si pierd viata printre sticle”.

Multi dintre batrani, veniti din nord-vestul Germaniei, nu mai fusesera niciodata aici: „Nu se compara cu ce avem acasa. Chiar daca totul e nou, e o atmosfera de... depresie, cred. Cu oameni care, de 17 ani, stau cu mana intinsa la stat, sa li se dea. Asta au invatat ei toata viata”, argumenteaza pensionarii, in drum spre casa. Excursia i-a costat 50 de euro, dar a meritat - doua zile au vizitat locuri pe care nu le mai vazusera niciodata si s-au convins ca Estul mai are nevoie de 50 de ani pentru a-i ajunge din urma.

Despre salarii, sclavagism si lene

De la caderea Zidului Berlinului si reunificare, entuziasmul si solidaritatea ce apropia cele doua parti ale Germaniei au cam disparut. Se spune ca cei mai buni profesionisti din fostul RDG sunt de mult pe undeva prin vest.

In ultima perioada, femeia de cariera, tanara, ambitioasa si hotarata, invatata cu munca in regimurile est-europene, si-a lasat in urma casa parinteasca din est, „unde nu mai exista perspective”.

Au ramas in urma tinerii fara perspectiva, pensionarii si somerii, alaturi de un morman de regrete si frustrari, ce ridica, intre Est si Vest, un zid mai puternic decat inainte. „Oricat as munci, tot nu voi castiga la fel de mult ca si ceilalti colegi, care vin din Vest”, spune cu naduf Thomas, masinist intr-o fabrica de aparate pentru industria energiei solare in Frankfurt am Oder.

„Cam 300 de euro si ceva” il diferentiaza de colegul din „vechile landuri”, ce lucreaza la o firma similara. Problema se pierde printre povestiri spuse cu naduf despre „sclavagismul vesticilor fata de oamenii <ieftini> din est” sau despre „germanii de categoria a doua”. La 33 de ani, tanarul isi aminteste cu placere de vechiul RDG, unde „nu era deloc atat de rau” si inghite cu pofta o gura de bere, „sportul” preferat al locuitorilor din zona.

La cativa zeci de kilometri, Klaus Ruth, „colegul din Vest”, nu are nici el multe motive de bucurie. La aproape 40 de ani, barbatul a preferat sa ramana in Berlinul de Vest, unde a crescut si si-a intemeiat o familie. Nu a fost in orasele estice niciodata, „doar de curiozitate, un pic prin Berlin si Potsdam”.

„Noi am ridicat din cenusa fostul RDG, iar ei au asteptat totul de-a gata. Ar fi fost mult mai bine sa-i lasam sa invete si ei sa munceasca, pentru a merita salariile si ajutoarele sociale”, spune omul, caruia i-ar placea, macar odata, sa-i vada pe „estici” inapoi in Trabant.

Si si-ar dori ca, din salariul sau, procentul care pleaca la investitiile din Est sa ajunga, cel putin, intr-o casa de copii din lumea a treia, care „ar putea aprecia”.

Ajutor de somaj si NPD

„Est versus Vest” este o tema la fel de actuala ca in urma cu 17 ani, un instrument pentru politicieni, jurnalisti si sociologi, un subiect de avarie in cazul lipsei de stiri sau idei.

„Trist este ca multi din Est considera ca era mai bine inainte. Ies in strada, protesteaza fata de masurile ce privesc ajutoarele de somaj, asteapta totul de-a gata. Tinerii nu au nicio perspectiva si, in cautarea unor vinovati, voteaza cu NPD (Partidul Nationalist German) si ataca primul strain care le iese in cale, pentru ca le-ar lua locul de munca”, explica Lutz Erbring, profesor la Institutul pentru Publicistica si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Libere din Berlin.

Autoritatile nu mai pot opri transferul din Est in Vest, asa ca incearca sa transforme fostul bloc comunist, sarac in perspective profesionale si lipsit in mare masura de unitati de productie, intr-o zona de odihna, cu pensionari. Doar ca, deocamdata, nici acestia nu se arata prea incantati.