Dacă în episodul precedent, generalul Iulian Vlad le-a răspuns relizatorilor interviului, gen. bg. (r) Petru Neghiu și colonelului (r) SIE Alexandru Omeag, la o serie de întrebări cu privire la raporturile dintre PCR și Securitate, în fragmentul de astăzi problematica abordată este una și mai interesantă: procesul soților Ceaușescu, motivele pentru care acest proces a fost un simulacru, precum și Nota-Raport prin care generalul Iulian Vlad l-a informat pe Nicolae Ceaușescu cu privire la deciziile de la Malta. Prin această Notă, Nr. 0075/989 Strict Secret, lui Nicolae Ceaușescu i-au fost aduse la cunoștință informații precise, obținute pe mai multe linii de lucru ale spionajului românesc, cu privire la întâlnirea dintre Bush și Gorbaciov și la deciziile majore, de importanță istorică, luate de cei doi.

Personaj de anvergură prin accesul la informații la vârf și prin capacitatea sa de analiză, generalul Iulian Vlad contribuie astfel, o dată în plus, la înțelegerea istoriei recente, una pe care a trăit-o din interior, ca martor ocular, la înțelegerea Răsturnării din Decembrie 1989, fără de care nu avem nici cea mai micășansă de a avea o percepție corectă asupra a ceea ce se întâmplă astăzi, nu doar cu România, ci chiar cu întreg spațiul european fost comunist.

– Periscop: Vă rugăm să faceți câteva aprecieri asupra procesului lui Ceaușescu. Credeți că judecătorul Gică Popa a fost presat când a declarat hotărârea ca definitivă? Desfășurarea procesului după principiile statului de drept, chiar dacă inculpații ar fi avut în final aceeași soartă, ar fi influențat evoluția ulterioară a țării? 

– Gen. Iulian Vlad: Vedeți, ați pus, de fapt, degetul pe rană. Eu sunt convins că nu motivarea că strada a presat, că lumea s-a temut că nu știu ce, ci le era frică…se temeau de ce-ar putea să spună Ceaușescu la adresa celor care au dezlănțuit dezastrul în Decembrie ’89. Și asta a făcut ca să forțeze acel proces…

Ce părere am despre proces? În primul rând, rușine! Cu pregătirea juridică pe care o am, pot să spun că acesta a fost orice altceva, dar nu poate fi numit un proces. După normele generale care se practică în toate țările, nu neapărat în cele mai civilizate, ci în toată lumea, un proces nu se desfășoară în halul în care s-a organizat la Târgoviște. Fără drept la apărare, să pronunți sentința capitală fără să-i dai dreptul s-o recuze și s-o execuți după câteva zeci de minute.

Un proces de o asemenea importanță și greutate să-l rezolvi în două ore? Nu se poate așa ceva! Justiția românească va rămâne, în veacuri, cu o rușine pe care nu știu cine o va șterge. Pentru că Dan Voinea și cei care au pus la cale acest proces poartă o vină de neiertat. De altfel, ordinul de numire ainstanței a fost scris de mână de Ion Iliescu, în calitate de Președinte al CFSN. El îi numea pe judecători și pe procurori, nu mai exista un alt organ la vremea respectivă decât acest CFSN.

Poate m-am precipitat puțin de indignare, de supărare. Ca să fiu și mai explicit și mai clar, procesul Ceaușeștilor a fost o rușine… Nu știu cât de mult respectau străinii poporul român și opțiunile lui, dar după asasinatul din ziua de Crăciun mulți au încercat un sentiment de dezamăgire, pentru a nu spune mai mult.

A fost mai rău decât în perioada stalinistă. Cel puțin atunci, strict formal, se respectau niște prevederi procedurale. Se mai amâna, îi dădea drept la apărare etc., deși până la urmă îl executa. Dar aici s-a venit cu sentința hotărâtă în altă parte. Gică Popa a fost un judecător militar foarte bun. A soluționat multe din procesele din trecut și n-aș putea spune că atunci a acționat numai în baza unor ordine, sugestii sau cereri ale nu știu cui. Ca dovadă că și-a găsit o vină pe care n-a putut el însuși să și-o ierte, a fost faptul că și-a pus pistolul la tâmplă. El a fost singurul care a recurs la un asemenea gest onorabil. Ar fi trebuit să-l facă tot completul de judecată, inclusiv procurorul, care acum a devenit general cu nu știu câte stele, „mare profesor universitar” pe la nu știu câte instituții de învățământ superior ș.a.m.d.

FOTO: Nicolae Ceaușescu nu avea de unde să știe că Mihail Gorbaciov, atunci când îi strângea mâna, își luase deja adio de la el

– Periscop: Domnule general, v-ați gândit vreodată că activitatea dumneavoastră în serviciul țării ar putea merge că- tre un punct final al carierei, care să fie închisoarea?

– Gen. Iulian Vlad: Este cu neputință pentru cineva care este cât de cât conștient, sau simte responsabilitatea ce se cere atunci când este numit într-o funcție de anvergura celei pe care am deținut-o eu să nu se gândească și la niște urmări care, independent de voința lui, se pot produce. Aș dori să fiu bine înțeles din acest punct de vedere: nu vreau să mă prezint întro lumină care poate presupune o anumită proslăvire, o anumită automulțumire, sau cum vreți să o luați. Poate, chiar prin structura mea, n-am fost și nu sunt omul măsurilor în forță, represiunii în masă, dar atunci când cineva este vinovat, trebuie să plătească!

– Periscop: Domnule ministru, se tot vorbește de procesul comunismului… Au fost judecați naziștii, nu nazismul… ca ideologii, nazismul, comunismul pot fi băgate la pușcărie?

– Gen. Iulian Vlad: Tema asta se poate discuta foarte mult. Îmi însușesc cu totul punctul vostru de vedere, că este foarte greu, dacă nu imposibil un proces împotriva unei ideologii. Pentru că, într-adevăr, comunismul înseamnă ideologie și politică prin efectele pe care le-a avut. De ce se bate atâta monedă pe o asemenea idee? După părerea mea, sunt mai multe explicații. Una, toți care s-au pronunțat, nu știu dacă le-au enunțat în sensul susținerii tezei. În al doilea rând, s-a declanșat și încă persistă în societate, mai ales în cea românească, o asemenea ură față de comunism încât și cei mai lucizi oameni au fost atinși într-o formă sau alta de acest fenomen și nu știu câți au avut răbdarea, timpul și înțelegerea să emită niște judecăți corecte. Dar merg mai departe…. Cine au fost cei care au susținut această teză? În primul rând teoreticienii, iar dintre aceștia cel mai bătăios este Vladimir Tismăneanu. Eu vreau să vă spun că l-am cunoscut pe tatăl lui, activist al PCR, dar niciodată în anii aceia n-am sesizat la Tismăneanu senior vreo umbră de îndoială în legătură cu teoriile lui Marx, Engels, Lenin și Stalin.

Și, cu toate acestea, progenitura care s-a „adăpat” la ceea ce comunismul i-a oferit s-a dus să propovăduiască prin străinătățuri tarele regimului pe care tatăl său l-a slujit cu abnegație și devotament. Iată de ce, personal, am o impresie deplorabilă despre caracterul, onestitatea și moralitatea acestui om.

FOTO: Fragment din Nota nr. 0075/989 prin care generalul Iulian Vlad l-a informat pe Nicolae Ceaușescu cu privire la deciziile luate la Malta

– Periscop: Domnule general-colonel (r), ce ne puteți spune cu privire la proveniența faimoasei NOTE-RAPORT pe care i-ați prezentat-o personal președintelui Nicolae Ceaușescu în legătură cu întâlnirea din 2-3 decembrie 1989 a celor doi “cavaleri de la Malta, îmbrăcați în zale lucii”, fără săbii, doar cu pixul în mână? Au semnat Bush și Gorbaciov viitorul Europei așa cum, odinioară, s-a întâmplat la Ialta?

– Gen. Iulian Vlad: Informațiile au venit de la Centrul de Informații Externe. A fost o acțiune coordonată, cu date confidențiale, din surse credibile, interceptări ș.a.m.d. A fost un raport foarte bine făcut: Poate găsiți o modalitate inteligentă să i se dea o replică acestui domn Meleșcanu, nu știu dacă l-ați auzit la o emisiune care s-a făcut la Antena 3….cu toată răutatea celor de acolo la adresa Securității, emisiunea a fost bine realizată, prezentând materialul ca având informații foarte valoroase, precise și autentice, reale și care s-au confirmat propoziție cu propoziție, rând cu rând. Totul până când „s-a lansat” acest domn Meleșcanu, „marele specialist și expert în munca de informații”, care a comparat raportul cu „secretele lui Polichinelle!” Cum îndrăznește omul ăsta să-și bată joc de munca unei întregi instituții? Nota-Raport avea la bază informații obținute, cu riscul vieții, de ofițerii unui serviciu de la care Meleșcanu a mâncat bani. Ironia istoriei, a mai ajuns și în fruntea spionajului, fără nici un merit real, a plecat cum a venit, fără să lase nimic în urmă și îndrăznește să ne vorbească astfel? Și ceilalți participanți la dezbateri n-au mai scos o vorbă. Îmi pare rău că nu a fost Costin Georgescu, cu siguranță el îl punea la punct. Domnul Cătălin Harnagea, cu care am relații bune, nici n-a mai apucat să vorbească, pentru că s-a încheiat emisiunea. 

VA URMA

Te-ar putea interesa și: