Până să fie condamnată în primă instanță, de Tribunalul Bucureşti, la 3 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei – ulterior a fost achitată definitiv de Curtea de Apel București – Mariana Rarinca a petrecut în arest preventiv 191 de zile, din care a ieșit aproape de sfârșitul lui 2014. Peste șase luni închisă, pentru că șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, a refuzat să-și recunoască o datorie bănească de aproape 2.400 de Euro, pretinsă în mod repetat de Mariana Rarinca. Urmare, judecătoarea Stanciu a denunțat-o la DNA pe Mariana Rarinca, i-a făcut plângere penală pentru şantaj. Imediat, femeia a fost arestată. De reținut, pe toată durata cercetării penale și până la condamnarea din prima instanță, Mariana Rarinca a stat închisă.

Tot în cursul anului 2014, în luna noiembrie, șapte tineri cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani, locuitori ai comunei Văleni, judeţul Vaslui, au violat cu bestialitate o tânără elevă, care se întorcea de la școală. Ore în șir, eleva a fost abuzată sexual, în două rânduri. Nu cred că este cazul de detalii, ceea ce reiese din declarațiile elevei și din constatările medicilor – imediat după ce a ajuns acasă, fata a fost transportată la spital – este că a îndurat toate perversiunile posibile. Leșinată în câteva rânduri a fost stropită cu țuică, un coșmar pe care nu și-l pot imagina și transpune decât mințile grav bolnave.

Cei șapte au fost ridicați de politițiști și arestați preventiv. Doar până în preajma Paștilor lui 2015, când măsura arestului preventiv a fost înlocuită de judecători cu cea a arestului la domiciliu. Mai nou, și această măsură a fost înlocuită, tot de judecători, cu cea a controlului judiciar. Cei șapte sunt liberi să se bucure de aproape toate cele, pe toată durata procesului. Zile de arest la carceră, 151. Mai puține cu 40 decât cele 191 ale doamnei Rarinca, ținută în stare de arest pe durata procesului, până la prima sentință.

Clar, arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind cea normală. Raţiunile care justifică arestarea preventivă, patru la număr, sunt și ele foarte limpezi: pericolul sustragerii de la proces a persoanei, riscul ca persoana, odată lăsată în libertate, să aducă atingere bunei desfăşurări a procedurii, pericolul comiterii de noi infracţiuni și, în sfârșit, pericolul tulburării ordinii publice. Trei dintre cele patru cazuri deja sunt împlinite. Buna desfășurare a procesului a fost pusă la încercare prin presiunile directe și indirecte exercitate de violatori, de familiile și de apropiații lor asupra victimei și părinților ei. Pericolul comiterii de noi infracţiuni este și el materializat, violatorii au fost înregistrați de presă proferând amenințări cu moartea la adresa unor jurnaliști care urmăresc cazul, iar mama unuia dintre violatori a înființat o pagină pe Facebook, unde face apologia infracțiunii, unde este calomniată victima și se instigă la calomnierea ei. Pericolul tulburării ordinii publice este și el materializat, prin „ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor”, exact cum prevede Art. 371 din Noul Cod Penal.

Ar exista, deci, temeiuri zdravene astfel încât cei șapte să fie aruncați la loc, în dosul gratiilor. Peste toate, în afară de faptul că provin din familii bogate, cred că violatorii elevei au mare noroc din două perspective. Prima, nu au împru mutat-o cu bani pe judecătoarea Livia Stanciu, șefa ÎCCJ. Dacă o făceau și-și cereau banii înapoi, dracu îi mai scăpa! A doua perspectivă și cel mai zdravăn noroc: tatăl victimei nu este Drasius Kedys, lituanianul care i-a executat pe cei ce i-au abuzat sexual fiica.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Te-ar putea interesa și: