Înălţarea Sfintei Cruci, prăznuită de Biserică pe 14 septembrie, aminteşte de două evenimente importante din istoria Lemnului Sfânt.

Primul este descoperirea de către Împărăteasa Elena, mama lui Cosntantin cel Mare, pe dealul Golgotei, a Crucii pe care a pătimit Mântuitorul. De fapt, săpăturile au scos la lumină trei cruci: una a lui Iisus şi celelalte două ale tâlharilor răstigniţi împreună cu El. Pentru a afla care dintre ele este Lemnul Sfânt, patriarhul Macarie al Ierusalimului a avut ideea de a atinge crucile de trupul unei femei moarte, al cărei convoi de înmormântare trecea pe aproape. În contact cu una dintre ele, femeia învie. Aşa a fost descoperită Sfânta Cruce. Aceasta a fost ridicată pe un loc înalt şi arătată poporului de către patriarhul Macarie pe 14 septembrie 335. Al doilea eveniment se referă la recuperarea Sfintei Cruci din mâinile păgânilor. Împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul în anul 614, pe care l-a jefuit, luând cu el, ca pradă de război, şi Sfânta Cruce. În 627, împăratul Heraclie îi învinge pe perşi, recuperând Crucea. Doi ani mai târziu, Heraclie intră în Ierusalim purtând Crucea pe umeri, pe care o depune la Mormântul Sfânt. 14 septembrie este zi de post aspru (chiar negru), indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea, în amintirea Patimilor de pe Cruce ale Mântuitorului. Cu atât mai mult anul acesta, când cade chiar vineri, ziua Răstignirii.