Celebrul actor italian a primit premiul pentru intreaga activitate la TIFF.

Italianul Franco Nero are 66 de ani, “se tine bine pentru varsta lui”, cum au remarcat spectatoarele de la  Festivalul International de Film Transilvania (TIFF), si s-a apucat de regie, dupa 160 de partituri in filme. A ramas celebru pentru rolurile din acele “spaghetti western” din anii ’60 si, bineinteles, pentru ochii lui albastri.

La TIFF, a fost invitat de onoare si i s-a oferit sambata, la Gala de inchidere de la Cluj, premiul pentru intreaga activitate. Inainte de ceremonie, si-a prezentat la Cinema Republica primul film scris, regizat, produs de el, “Forever blues”, (2006), in care detine si rolul principal. O pelicula despre legatura de prietenie care se incheaga intre un baietel cu probleme de familie si un cantaret la trompeta, de la care s-a iesit masiv din sala, dupa jumatate de ora.

Cum e sa primesti, de la un anumit punct, numai premii pentru intreaga cariera? E intotdeauna foarte placut sa iei premii, dar daca le iei pentru cariera, asta nu inseamna ca am murit deja. N-am muncit in viata mea cat am muncit in ultimii ani, am facut sapte filme anul trecut, acum sunt la al treilea deja, deci… Sunt in afacerea asta cu cinematografia de foarte multI ani, de aceea incep sa mi se tot ofere premii, dar eu sper sa raman in cinema inca foarte mult timp.

Cat de dificil este sa fii regizor, actor, producator si scenarist al in acelasi timp? E foarte dificil, va inchipuiti, trebuie sa le faci singur pe toate, dar sunt foarte fericit ca s-a terminat cu bine. Imi va mai lua ceva timp pana sa pot face ceva asemanator, pentru ca m-a secat de energie. In conditiile acestea, trebuie sa-ti placa enorm de mult sa faci film, altfel e imposibil sa duci la capat proiectul.

V-a ajutat in regie experienta din tinerete, ca fotograf? Da, bineinteles. Am fost un fotograf excelent in tinerete. De fapt, cand am plecat in America sa-mi joc rolul din “Camelot” – eram foarte tanar pe atunci – cea mai de cunoscuta revista din lume era “Life” si foarte multe femei, vedete, ma cereau in mod special pe mine. Iar eu trebuia sa lucrez cumva sub anonimat, ca venisem acolo pentru film.

Aveati si imaginea aceea de “cool guy”, un fel de Don Juan… Nu, sunt probabil singurul actor care nu are o imagine anume imprimata asupra lui, pentru ca am jucat foarte multe roluri, foarte diferite. Intr-adevar, l-am jucat si pe Don Juan, dar nu e asta “stampila” care mi s-a pus.

In memoria publicului au ramas mai ales rolurile din acele “spaghetti western”. Am interpretat roluri sI in spaghetti western, e adevarat, dar sunt doar cateva din cele 165 pe care le-am avut de-a lungul vietii. Si cred ca sunt singurul actor din lume care a jucat cele mai diferite roluri posibile, in cele mai diverse tipuri de filme. De la thrillere, povesti de dragoste, politiste, filme cu subiecte politice, western-uri, de epoca, tot ce s-a facut prin cinema.

De ce nu v-ati mutat mai aproape de Hollywood si ati ramas in Italia? Imi place prea mult Europa ca sa plec de aici. Ma mai cheama din cand in cand pentru cate un rol si ma duc in State, dar prefer viata de aici.

Care e mesajul primului film regizat de dvs., “Forever Blues”?E un film care vorbeste despre dragoste si compasiune sI sper sa-i atinga pe oameni.

Cum a fost primita pelicula in Italia? Fantastic. Am avut parte de cronici foarte bune, mi-au dat Premiul Fellini pentru cea mai buna regie, Asociatia Presei Cinematografice m-a premiat si ea, sotia presedintelui Italiei a spus cuvinte foarte frumoase despre el. E un film foarte delicat.

Mai aveti proiecte de film ca regizor? Mai am doua chiar, dar n-o sa le povestesc acum. Pot spune doar ca unul dintre ele e despre un orb si o fetita africana, iar tema e cum se foloseste televiziunea de nefericirea oamenilor ca sa faca audienta.

De cate ori ati mai fost in Romania? Cred ca de vreo 20 de ori, cel putin. Am venit cu filmari pentru doua pelicule, cel mai recent cu Peter Patsak, pentru filmul austriac “Cateva zile prin Bucuresti”. Am aici si un prieten care a construit o scoala pe langa Bucuresti pentru copiii cu SIDA si l-am vizitat de cateva ori.

Inseamna ca ati cunoscut actori si regizori romani. Nu, din pacate. Insa am auzit de Palme d’Or primit de un regizor roman si am fost foarte incantat.

Trofeele TIFF

Mungiu a plecat cu trei premii acasa

 Un chillian a luat anul acesta trofeul TIFF-ului, in timp ce Cristian Mungiu a fost cel mai premiat regizor, desi s-a retras din competitie pe ultima suta de metri. Sebastian Campos, cu “La sagrada familia”/ “Familia sfanta”, a adus o comedie dramatica despre o masa de Paste care schimba viata unei familii.

Un film de debutant, bazat foarte mult pe improvizatie, regizat in doar trei zile si montat in sase luni, care a impresionat toate juriile prin care a trecut. “Mi-a luat 30 de ore sa ajung din Chile pana aici, dar as reface drumul asta de 100 de ori, daca ar fi nevoie”, a sunat discursul scurt si foarte emotionat al lui Campos, in varsta de 33 de ani.    Tariceanu l-a premiat pe Mungiu

Favoritul incontestabil al competitiei, Cristian Mungiu, a fost nevoit sa se retraga din cauza regulamentului Festivalului de la Cannes, care impune castigatorului Palme d’Or sa nu mai participe la nici un alt festival international. Atat organizatorii, cat si echipa filmului “432” au sesizat acest lucru abia la finalul TIFF-ului.

In compensatie, gazdele festivalului au “inventat” un premiu special pentru “432” si i-au oferit altele doua: Premiul Zilelor Filmului Românesc la lungmetraj, de 2000 de euro, si Premiul pentru o tanara speranta, Anamariei Marinca. “Ne face placere premiul, chiar daca e inventat. Am fost intrebat daca filmul meu va schimba in cinematografie si cred ca a schimbat. N-am mai vazut cozi la cinema ca zilele acestea de cand aveam 10 ani”, a spus Mungiu pe scena.

Distinctia speciala i-a fost inmanata de premierul Tariceanu, alaturi de Oana Pellea. “Imi amintesc ca sotia mea a venit foarte incantata si mi-a spus de premiul de la Cannes, in seara ceremoniei, si am fost realmente emotionat. Suntem mandri de reusita lui si a echipei. Abia astept sa vad filmul!”, a incheiat Tariceanu. 

Mesaje pentru Adrian Pintea

Gala de sambata seara s-a tinut cu covor rosu la Teatrul National din Cluj si cu tot dichisul unui asemenea eveniment. Tinta blitzurilor au fost premierul Calin Popescu Tariceanu, care a urcat pe covorul rosu cu sotia sa, ministrul Adrian Iorgulescu, Armand Assante, Franco Nero, Cristian Mungiu si Anamaria Marinca. Ceremonia, programata pentru 20.30, a fost prezentata, la al treilea “mandat”, de Catalin Stefanescu.

N-au lipsit promisiunile pentru bugete mari, cinematografe noi si privatizate si mesajele de adio pentru Adrian Pintea, de la Irina Petrescu, Oana Pellea sI Rona Hartner, care i-a dedicat o melodie a sa. In memoria lui, a fost proiectat un scurt montaj cu fragmente din filmele in care a jucat. “El ar mai fi avut multe de spus, multe de facut. Lui ii dedic amara mea bucurie din aceasta seara”, a rostit Irina Petrescu, premiata pentru intreaga cariera. Ministrul Adrian Iorgulescu a promis bani mai multi pentru cinematografie, la fel si Eugen Serbanescu, iar Catalin Stefanescu a adaptat ad-hoc dictonul “Finantati, finantati,si iar finantati!”

“Cred ca ar trebui sa se implice si investitorii privati, pentru ca nu se poate face cinema doar cu bani de la Guvern”, a fost replica ministrului Culturii. La final, Gala s-a lasat cu dans pe scena si cantecele tiganesti ale Ronei Hartner, care n-a mai cantat de 10 ani pe o scena romaneasca. La petrecerea de sfarsit de TIFF, de la un restaurant din Cluj, a stat la discutii si premierul Tariceanu, pana putin dupa miezul noptii.

Premiile TIFF

Trofeul „Transilvania” (10.000 euro)– “Familia sfanta” (Chile), Sebastian Campos

Premiul de regie (5.000 euro) - Ragnar Bragason, pentru “Copii” (Islanda)

Cea mai buna interpretare (2000 euro) - Luca Lionello, din “Fotomodelul” (Italia) al lui Carmine Amoroso

Premiul pentru imagine – Cristian Cottet, pentru “Antena”, in regia lui Esteban Sapir

Mentiune speciala a juriului -  “AlbastruInchisAproapeNegru”, regia Daniel Sánchez Arévalo (Spania)

Premiul special TIFF 2007 – “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, Cristian Mungiu

Premiul FIPRESCI – “Dincolo de padure”, al lui Gerlad Igor Hauzenberger (Austria)

Premiul publicului – “AlbastruInchisAproapeNegru” al lui Daniel Sánchez Arévalo

Cel mai bun scurtmetraj – “In vis”, de Tom Van Avermaet (Belgia)

Premiul Zilelor Filmului Românesc la scurtmetraj - Radu Jude pentru “Lampa cu caciula”

Premiul Zilelor Filmului Românesc la lungmetraj (2000 euro)- Cristian Mungiu cu “432”

Premiul pentru o tanara speranta (1500 euro) – Anamaria Marinca