În 2002, desprinderea şi prăbuşirea în ocean a unei părţi importante din banchiză, a fost un un duş rece pentru oamenii de ştiinţă îngrijoraţi de impactul pe care îl au schimbările climatice asupra mediului. Larsen B este una din cele trei banchize care se întind de la nord spre sud de-a lungul estului Peninsulei Antarctice, limba de pământ îndreptată spre America de Sud.

Din 1995 până în 2002, Larsen B a suferit mai multe procese de fragmentare, dintre care cel mai dezastruos a fost în 2002, când banchiza s-a înjumătăţit.  Şi Banchiza Larsen A s-a rupt în ianuari 2005, iar Larsen C, deşi până acum a fost stabilă, pare să se fi subţiat ca urmare a procesului de topire din timpul verii.

Un nou raport publicat de NASA avertizezează că ultimii aproximativ 1.000 de kilometri pătraţi din banchiza Larsen B, unde statrul de gheaţă este de aproape 500 de metri, sunt pe cale de a ajunge în mare.

"Surprinzătoare în privinţa banchizei Larsen B cât viteza cu care se produc aceste schimbări. Schimbarea are loc în fiecare clipă", a explicat Ala Khazendar, cercetător la NASA's Jet Propulsion Laboratory (JPL) in Pasadena.

Fără banchiză, gheţarii vor ajunge mult mai uşor în ocean subliniază experţii, iar acest lucru va provoca o iminenta creştere a nivelului mării.

Nivelul de concentraţie de CO2 de 400,03 ppm din atmosfera pământului a depăşit un pragul istoric, iar riscuri potenţiale sunt catastrofale, au arătat oamenii de ştiinţă.

"Acestea sunt semne că ce a mai rămas din a Larsen B se poate dezintegra", a mai spus Khazendar.

"Deşi este fascinant din punct de vedere ştiinţific să vezi cum un asemenea volum de gheaţă devine instabil şi se desprinde, vestea este una proastă pentru omenire. Această banchiză are cel puţin 10.000 de ani, iar în curând va dispărea", a subliniat Ala Khazendar.

Banchizele sunt suprafeţe plutitoare de gheaţă, ataşate de ţărm şi care sunt create în urma topirii gheţarilor. Oamenii de ştiinţă spun că banchizele sunt extrem de sensibile la schimbările de temperatură din atmosferă şi pot fi erodate de curenţii oceanici mai calzi.

Raportul NASA, care include studiul JPL a fost publicat în revista Earth and Planetary Science Letters.

Te-ar putea interesa și: