Monoran și Zăgănescu, eroii care au aprins flacăra libertății la Timișoara pe 16 decembrie 1989

Cărți, articole, studii, documentare și alte surse de informare documentează Revoluția de la Timișoara în cele mai mici detalii. Evident, există informații și despre eroii care au pus lucrurile în mișcare.

Ion Monoran - poetul care nu s-a lăsat oprit de piedicile sistemului opresiv

Ion Monoran a trăit doar 40 de ani. S-a născut în 18 ianuarie 1953 și s-a stins în 2 decembrie 1993. Dar, momentul lui de glorie, marcat ca atare la Timișoara, a fost 16 decembrie 1989. Piața Sfânta Maria din cartierul Elisabetin era un fel de nod de cale ferată a tramvaielor care mergeau în diverse puncte ale Timișoarei. Bulevardul 6 Martie (azi 16 Decembrie 1989) se continua cu faimoasa Cale a Șagului care separa cartierele Elisabetin și Iosefin.

Ion Monoran fusese victimă a sistemului opresiv. În liceu, încercase să se asocieze la un grup care dorea să fugă din țară. Însă, ce nu știa el, era că instigatorul era un om al Securității. Exmatriculat din liceu, va putea termina doar la seral. A fost un poet talentat, un soț și un tată iubit de familie. Din păcate, n-a mai apucat să-și țină în brațe nepoțica.

Daniel Zăgănescu - omul care a strigat „Jos Ceaușescu”

Daniel Zăgănescu își amintește cum a strigat suindu-se pe tampoanele tramvaielor oprite în Piața Sfânta Maria, „Jos Ceaușescu!” și „Nu-mi e frică de comunism!” A fost alături de Ion Monoran când acesta a luat decizia să apuce frânghiile pantografului tramvaiului 8 care trecea prin Piața Sfânta Maria. Traamvaiul, decuplat de la tensiunea electrică din linie, s-a oprit. Alte tramvaie au fost oprite. Din 200 de oameni câți erau în 16 decembrie în fața Casei Parohiale de unde trebuia evacuat Laszlo Tokes, numărul a crescut la cel puțin 2000, care au luat decizia să meargă spre Județeana de Partid.

Tradiții de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Ce nu ai voie să faci pe 23 aprilie

Ce pensie primesc foștii parlamentari, în condițiile în care contribuția lor a fost de aproximativ 700 de lei 

Tancurile sunt oprite la intrările din oraș

Securitatea nu era pregătită de un protest, scrie jurnalistul Dan Andronic, în cel mai recent articol al său dedicat momentului decembrie 1989 de la Timișoara. Armata va interveni cu forțe, inclusiv din afara Timișoarei. Tinerii au aruncat cu vopsea în tancuri, obturând vizetele observatorilor care coordonau conductorii. Au folosit lanțuri cu care au legat șenilele tancurilor de șinele de tramvaie, au spart bidoanele care asigurau rezerva de motorină a tancurilor.

Totuși, fără exemplul lui Monoran și Zăgănescu, flacăra Revoluției nu s-ar fi aprins! „Trebuie să facem ceva, dar pentru asta avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Brașov, din 1987!” a spus cândva poetul Ion Monoran.