Schimbări climatice. Sursa foto: dreamstime.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Curtea Internațională de Justiție (CIJ), cea mai înaltă instanță juridică a Organizației Națiunilor Unite, a emis miercuri, 23 iulie 2025, primul său aviz consultativ privind schimbările climatice. Este considerat un moment-cheie pentru consolidarea cadrului juridic internațional în lupta împotriva crizei climatice.
Avizul, redactat pe câteva sute de pagini, a fost publicat oficial la ora 15:00 (ora Parisului), 13:00 GMT. Documentul definește, pentru prima dată, obligațiile juridice ale statelor în prevenirea schimbărilor climatice, dar și posibilele consecințe pentru acele guverne care nu și-au respectat angajamentele în această privință.
Clarificarea obligațiilor internaționale în materie de climă
În centrul analizei Curții se află o întrebare esențială: pot fi unificate diferitele ramuri ale dreptului internațional de mediu într-un cadru juridic clar și coerent?
În timp ce statele cu emisii ridicate susțin că acest lucru nu este necesar – întrucât mecanismele precum Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice și Conferințele anuale ale părților (COP) oferă deja o platformă politică solidă – reclamanții susțin contrariul. Aceștia cer o abordare mai largă, care să includă nu doar dreptul mediului, ci și drepturile omului și dreptul mării.
Vanuatu, una dintre țările cele mai afectate de schimbările climatice, a solicitat explicit Curții să ia în considerare „întregul corpus al dreptului internațional”. „CIJ este singura jurisdicție internațională cu competență generală în toate domeniile dreptului internațional, ceea ce îi permite să ofere un astfel de răspuns”, a transmis statul insular.
Răspunderea juridică pentru marile state care poluează
O altă întrebare majoră analizată de CIJ privește consecințele legale pentru țările care au contribuit în mod semnificativ la criza climatică. Se pune problema dacă aceste state pot fi trase la răspundere și dacă trebuie să ofere compensații celor afectați.
State precum Statele Unite ale Americii invocă Acordul de la Paris din 2015, ratificat de aproape toate țările lumii, ca fiind documentul de referință. Acest acord, însă, nu prevede măsuri directe de compensare pentru daunele produse în trecut.
Totuși, în dreptul internațional există un principiu fundamental: ubi jus, ibi remedium („acolo unde există un drept, trebuie să existe și un remediu”). Aplicarea acestui principiu în contextul climatic ar putea duce la obligații concrete: oprirea subvențiilor pentru combustibilii fosili, reducerea drastică a emisiilor sau plata de despăgubiri către statele vulnerabile.
Schimbări climatice. Sursă foto: Wikimedia
Compensarea financiară, un punct sensibil
Țările vulnerabile cer cu insistență ca marile economii să ofere reparații financiare pentru daunele deja produse. Aceste solicitări, însă, sunt respinse ferm de statele dezvoltate, care nu acceptă principiul vinovăției istorice.
În discuție se află inclusiv acordarea unor perioade de grație pentru rambursarea datoriilor contractate de statele afectate de catastrofe climatice, dar și recunoașterea formală a responsabilității pentru poluarea istorică.
Regula de „non-prejudiciu” în dreptul transfrontalier
Curtea a fost chemată să se pronunțe și asupra aplicabilității unei reguli consacrate în dreptul internațional: regula de „non-prejudiciu”. Aceasta prevede că un stat nu are dreptul să autorizeze, pe teritoriul său, activități care ar putea afecta un alt stat.
În contextul schimbărilor climatice, se ridică întrebarea dacă emisiile de gaze cu efect de seră pot fi încadrate în această regulă. Țările poluatoare resping această idee, argumentând că emisiile nu pot fi atribuite unei singure surse sau entități și că efectele sunt globale și difuze.
Când au știut guvernele că emisiile afectează clima?
Un alt punct esențial analizat de Curte este momentul în care statele au dobândit cunoștințe suficiente despre efectele negative ale emisiilor de gaze asupra planetei.
Statele Unite susțin că acest moment ar fi fost la sfârșitul anilor 1980. Elveția, de exemplu, a afirmat că dovezile științifice concludente nu au fost disponibile înainte de acea perioadă.
De cealaltă parte, reclamanții afirmă că studiile științifice indicau o legătură clară între emisii și schimbările climatice încă din anii 1960. Stabilirea acestui moment este esențială, întrucât ar putea influența perioada din care pot fi cerute reparații.
Un precedent juridic cu impact global
Avizul Curții nu este obligatoriu, dar are o greutate juridică și morală semnificativă. El va putea fi invocat în viitoare negocieri, litigii și acțiuni ale organizațiilor internaționale, constituind un precedent important în dreptul internațional al mediului.
Pentru multe state insulare și țări în curs de dezvoltare, documentul reprezintă un pas spre obținerea unei recunoașteri oficiale a drepturilor și pierderilor cauzate de schimbările climatice.
Următorii pași după publicarea avizului
Publicarea avizului consultativ al CIJ deschide o nouă etapă în responsabilizarea guvernelor și în conturarea unui regim juridic internațional mai coerent în fața crizei climatice. Urmează ca ONU, statele membre și organizațiile internaționale să interpreteze și să aplice recomandările Curții în cadrul tratatelor existente sau prin noi acorduri multilaterale.
