„Miticii”, țăranii, fermierii și regionalizarea României. Editorial de Florian Bichir

„Miticii”, țăranii, fermierii și regionalizarea României. Editorial de Florian Bichir

Am făcut un tur de forță. Am vizitat Ploiești, Cluj, Dej, Șimleul Silvaniei, Baia Mare și Bistrița. A fost extrem de obositor, înfiorător, dar nu-mi pare rău. M-am lovit de Romînia reală, care are cu totul și cu totul altă agendă decât cea a guvernanților de la București.

Și mi-a prins bine pentru că am luat pulsul țării. Care este altul decât cel Piața Victoriei, de am avut sensația că sunt pe o altă planetă. Periodic plec în provincie. Detest cuvântul „provincie” pentru că este perceput în mod peiorativ de cei care nu trăiesc în Bucureşti. Se simt jigniţi, ca şi cum ar avea o vină că nu s-au născut sau nu trăiesc pe malurile Dâmboviţei. Dar nici n-am cum să-l evit, pentru că e lungă definiţia din DEX: „teritoriu sau localitate dintr-o ţară situate în afara capitalei”.

Complexul de inferioritate este vechi şi a stârnit reacţii şi în perioada interbelică, atunci când Mircea Eliade a scris violent în itinerarul său spiritual din ziarul „Cuvântul” împotriva tinerilor care se pierd în orăşelele din provincie. La fel de mult precum proasta fudulie a bucureştenilor mă enervează şi cei care-i fac pe locuitorii Capitalei „Mitici”. Da, 400.000 de „Mitici” au murit în primul război mondial ca astăzi să se vorbească românește în Transilvania... Sau cei care imediat ce află că sunt din Bucureşti mă privesc ca pe o lighioană, un înfumurat, ca pe unul care se crede buricul pământului. Mie îmi place în provincie, deşi sunt un băiat de asfalt. Mă scufund în România reală.

Acolo unde nu există politică, iar oamenii au un alt bioritm. Trăiesc după alte reguli, decât nebunia din Capitală, unde şmecherii spun că se dă ora exactă. Da, „ţăranii” nu sunt aşa de cosmopoliţi şi parcă păstrează o legătură ancestrală cu pământul, cu ţărâna acestei patrii. Î n una din emisiunile la care am participat s-a pus problema regionalizării României, plecând de la recentul gest al celor 4 primari din Transilvania (termenul normal este de Transilvania, nu de Ardeal, vine din maghiarul Erdély) care au înființat Alianța Vestului.

Ne puteți urmări și pe Google News

Este clar că orice zonă tinde să se alipească la un centru mare de putere economic. La fel de clar este că Uniunea Europeană dorește o dezvoltare pe euro-regiuni. Inițiativa mi s-a părut – trebuie să o spun cu sinceritate – extrem de periculoasă. România este un stat tânăr care nu își poate permite apariția unor forme de federalizare. Ce s-ar întîmpla dacă ar apărea Alianța de Est, Alianța IașiChișinău sau alte aberații administratice? Și așa în planul României regionalizată în 8 semi-provincii Vrancea apărea laolaltă cu Dobrogea. Ce are peștele cu cheresteaua? Un alt stat tânăr, Italia care are doar 150 de ani de la reunificare (de fapt în mod exact 148) are aceleași probleme. Bogații din sud nu vor să împartă bogația cu cei din sud și a apărut Liga Nordului.

Unele reproșuri sunt corecte, iar ultra-centralismul politicianist duce la aberații. Dar ce vină are un român că se naște în Botoșani sau în Teleorman, unde apropo s-a născut Constantin Noica, Gala Galaction, nu doar Liviu Dragnea? Nu poate el beneficia de un ajutor pentru că toți banii merg în zonele bogate. Dar amărâții din Harghita – Covansna? Pentru că cifrele oficiale arată că fără un ajutor masiv de la București administrația locală, numai cu taxele locale încasate, ar fi în faliment de mult. Iată probleme importante ale oamenilor! Hai să descoperim România reală, frumuseţea acestei ţări! Cei care jignesc provincia nu sunt decât nişte parveniţi, nicidecum bucureşteni get-beget. Mie unuia nu mi-e ruşine să spun că sunt ţăran. E o mândrie.