Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
După douăzeci de ani în care am avut doi președinți cu câte două mandate de câte cinci ani, apariția unei partenere de viață a președintelui, care își asumă un rol public distinct, pare să ne ia prin surprindere. Ne uităm la Mirabela Grădinaru, îi analizăm gesturile, așa cum am făcut și cu predecesoarele sale, îi căutăm intențiile și începem să construim scenarii politice.
Eu cred că explicația este mult mai simplă: Mirabela Grădinaru începe să facă ceea ce este firesc să facă partenera unui șef de stat.
Spun asta fără să îmi schimb opiniile despre Nicușor Dan. Și, după cum știți, nu sunt deloc vreun lăudător al lui. Dar pot să critic deciziile președintelui și, în același timp, să consider utilă implicarea partenerei sale în proiecte sociale.
Două decenii, două modele și un rol prea puțin folosit
Făcând un mic review al ultimilor douazeci de ani, pot spune că Maria Băsescu mi-a lăsat imaginea unei doamne discrete, fine, care nu a încercat să transforme poziția, oricum de forță, a soțului într-o scenă proprie.
În memoria publică au rămas mai ales aparițiile sale discrete din zilele în care își însoțea soțul la vot și imaginile de vacanță, de la Neptun, de la Teresa Cireșica. Discreția ei a fost o alegere respectabilă, în opinia mea. Totuși, din păcate, nu s-a conturat un rol public asociat vreunei cauze și urmărit de societate, cum ar fi fost de așteptat.
A urmat Carmen Iohannis care a avut o vizibilitate diferită. A fost prezentă alături de președinte în numeroase deplasări luxoase și ceremonii, iar atenția publică s-a concentrat adesea asupra ținutelor și gesturilor sale. Imaginea “răvășitoarei” prime doamne a ocupat prea mult spațiu într-o discuție care ar fi trebuit să privească utilitatea acestui rol. A ales să își continue viața de profesor la Sibiu, departe de soț și să apară lângă el în mod special în deplasările din străinătate efectuate cu private jet-uri de lux.
Unele alegeri vestimentare și unele apariții mi s-au părut total nepotrivite contextului. Ținute luxoase în safari în Tanzania, papucei de brand la Zidul Plângerii si exemplele sunt numeroase.
Dar problema de fond nu este garderoba. O soție de președinte poate apărea impecabil în fotografii și totuși să lase în urmă foarte puțin în memoria colectivă despre o cauză susținută consecvent.
Ca soție sau parteneră a președintelui țării, este o așteptare ca acestea să se implice în cauze sociale, în educație, în promovarea țării.
După cele două doamne soții de președinte, o prezență mai activă ne pare acum ceva ieșit din comun, neobișnuit.
Aparent timidă, dar cu un rol tot mai clar
Mirabela Grădinaru a intrat în atenția publică având imaginea unei persoane rezervate. Partenera de viață a președintelui și mama celor doi copii ai lor nu părea, la început, cineva care caută expunerea.
Treptat, însă, ni se conturează o prezență distinctă. Nu apare exclusiv alături de Nicușor Dan. Participă la întâlniri, vorbește despre teme care privesc copiii, educația și protejarea lor și începe să își construiască o imagine proprie. Are echipe de filmare care o însoțesc (oare cine susține costurile?)
La Ankara, în cadrul programului dedicat partenerilor liderilor participanți la Summitul NATO, a prezentat proiectul “România în Lumină” și a vorbit despre siguranța copiilor în mediul digital. Recent, la Washington, a participat la summitul inițiat de Melania Trump privind educația și tehnologia.
În aparițiile pe care le-am urmărit și analizat cu atenție, Mirabela Grădinaru îmi pare mai sigură pe ea decât îmi sugera timiditatea de la început. Uneori, de cele mai multe ori, este chiar mai sigură pe ea decât președintele 😊.
De la implicare socială la scenarii prezidențiale
Evident că au apărut deja scenarii despre un posibil viitor politic al Mirabelei Grădinaru. Mie mi se pare exagerat deocamdată să transformăm orice creștere de vizibilitate într-o presupusă candidatură.
Însă voi urmări evoluția ei cu foarte mare atenție.
Cel puțin pentru moment cred că implicarea ei doar aduce beneficii de imagine lui Nicușor Dan care comunică mai greu, nu e obișnuit cu un program atât de încărcat cum este cel de președinte și se vede clar că el face eforturi mari să facă față poziției.
Căsătoria, protocolul și banii publici
Sunt multe critici legate de faptul că Mirabela Grădinaru nu este soția președintelui și că nu poate beneficia de acoperirea costurilor legate de deplasările în străinatate împreună cu acesta. Este însă partenera sa de viață, asumată public, și mama copiilor lor. Această realitate nu poate fi tratată ca o relație ascunsă sau ca o improvizație de protocol.
Am căutat in legislația în vigoare și nu apare nimic legat de rolul și beneficiile “primei doamne” sau soției președintelui. Denumirea folosită în spațiul public nu îi conferă, prin ea însăși, anumite beneficii.
Probabil participarea ei la diverse programe separate, în deplasările din străinatate ale președintelui, este analizată și confirmată în funcție de invitație, regulile diplomatice ale organizatorilor, etc.
Trăim într-o lume în care este promovată intens diversitatea de toate felurile, prin urmare, simplul argument că ea și președintele nu sunt căsătoriți nu dovedește că o deplasare împreună cu partenerul ei este nelegală.
În cazul vizitei mai vechi din Washington, Administrația Prezidențială a comunicat că Mirabela Grădinaru a participat ca invitat al președintelui, într-o delegație aprobată de acesta. Instituția a indicat un cost de 8.967,21 lei pentru biletul ei de avion, la clasa economică, precizând că nu i-a acordat diurnă și nu i-a suportat cazarea. Normal, doar s-a cazat cu partenerul ei și nu separat.
Cred că media trebuie să ceară permanent Cotroceniului costurile deplasărilor. Întrebările despre bani publici sunt corecte și mă bucur că, în sfârșit, Administrația prezidențială le răspunde și aceste costuri nu mai sunt secretizate ca în mandatele lui Iohannis. Sper să rămână la fel de transparenți, doar știm că lucrurile se mai schimbă pe parcurs…
Normalitatea pe care nu am mai văzut-o suficient
Repet, eu consider firească implicarea Mirabelei Grădinaru. Rolul acesteia poate însemna să atragi atenția asupra unor probleme ignorate, să pui în legătură organizații și specialiști și să folosești accesul public pentru o cauză utilă.
Limitele sunt la fel de clare: partenera președintelui nu primește un mandat electoral prin relația de familie, nu înlocuiește instituții și nu trebuie să exercite o autoritate politică informală. În interiorul acestor limite, există însă mult loc pentru o activitate socială intensă.
Nu îi acord deloc un cec în alb Mirabelei Grădinaru. O voi analiza după consecvență, rezultate și felul în care sunt folosite resursele publice în ce o privește. Dar nici nu consider corect să criticăm implicarea în sine, după douazeci de ani ani în care am reproșat absența ei.
Poate că surpriza nu este Mirabela Grădinaru. Poate că surpriza este cât de mult ne-am obișnuit, timp de două decenii, cu un rol public prea puțin folosit. Iar când cineva începe să îi dea conținut, primul nostru reflex este să căutăm ceva suspect.
Pentru mine, întrebarea importantă este ce rămâne în urma acestei implicări. Dacă rămân proiecte utile și oameni ajutați, atunci avem motive să o apreciem. Indiferent ce credem despre președinte.
Recomandările noastre
