Meşteşugari şi artişti romi şi-au demonstrat ieri, în curtea Palatului Şuţu, iscusinţa în arta cioplirii în lemn, în orfevrărie sau în muzică. Deşi în cadrul evenimentului nu s-au vândut obiecte, scopul său a fost unul practic, acela de a-i ajuta pe romi să îşi facă meşteşugurile mai cunoscute.
Maria Papaleţ, din satul dâmboviţean Ciocănari, face linguri din lemn de 15 ani, de când s-a căsătorit cu Sorin, care este rudar din tată în fiu. "Soţul practică meseria de copil. S-a născut în meserie", spune ea. El a învăţat-o apoi şi pe ea să cioplească în lemn linguri, platouri, polonice, furculiţe sau cuţite.
Satul Ciocănari îşi pierde însă rudarii. "Ciocănari este o comunitate mică şi suntem singurii care mai facem linguri. Iar cu vânzările ne descurcăm mai greu", spune Maria. Deşi se duc la târgul săptămânal de la Bolintin şi la alte bâlciuri din ţară, cea mai mare parte a lingurilor o vând en-gros unor comercianţi cu 0,4 lei bucata. "Omul o ia de la noi şi până ajunge pe piaţă se vinde la a treia mână. Pe piaţă preţul ajunge la un leu", explică Maria cum funcţionează acest negoţ.
Problema banilor
Soţul ei spune că şi-ar dori să nu mai aibă de-a face cu atât de mulţi intermediari şi să îşi poată vinde marfa direct celor interesaţi. Aşa ar putea vinde lingurile cu un leu, nu cu 0,4-0,5 lei cum se întâmplă acum. "Eu şi soţul facem 100 de linguri pe zi, pe care le vindem cu 0,5 lei bucata. Deci 50 de lei într-o zi, doi oameni. Nu ştiu cine ar mai munci pentru 25 de lei o zi întreagă", povesteşte Maria.
Din acest motiv, deşi meşteşugul riscă să dispară din Ciocănari, ea vrea alte meserii pentru copiii ei: "Am trei copii, dar nu-mi doresc să practice această meserie. Îmi doresc să înveţe carte, să facă altceva, ceea ce eu nu am avut ocazia", spune femeia.
Banii sunt o problemă spinoasă şi pentru Mircea Crăciun din Bucureşti, cunoscut drept Mircea Argintarul. Lucrează de la nouă ani în această meserie şi spune că acum tot mai puţini tineri vor să se facă argintari. Nici băieţii lui nu i-au călcat pe urme: unul este mecanic, celălalt sanitar.
"Acum, câştigăm cât să putem trăi, să supravieţuim, dar înainte de ‘89 a fost foarte profitabil. Atunci nu erau magazine, nu găseai bijuterii", povesteşte Mircea. Meşterul şi-ar dori să aibă un chioşc într-o zonă aglomerată din Capitală unde să îşi poată vinde în mod constant inelele pe care le face.
Proiect de salvare a meşteşugurilor
Evenimentul de ieri face parte din proiectul "Romano Cher - Casa Romilor", cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European, şi a fost organizat cu scopul de a aduce meşteşugarii romi mai aproape de potenţialii clienţi.
Reprezentanţii KCMC, organizaţia care lucrează în cadrul acestui proiect, au călătorit prin ţară în comunităţi tradiţionale din Iaşi, Constanţa, Craiova, Bucureşti şi Cluj pentru a-i descoperi pe meşteşugarii romi. "I-am găsit şi erau cu toţii dornici să îşi practice meşteşugul dacă ar reuşi să îşi vândă obiectele pe care le fac şi să se întreţină", arată Lavinia Olău, specialist în relaţii publice la KCMC.
Astfel, a fost strânsă o bază de date cu meşteşugari romi din ţară. Pasul următor este realizarea unui site-magazin prin meşteşugarii să îşi poată vinde obiectele. Iar de anul viitor, din aprilie, va începe o nouă etapă a proiectului, numită "Atelierul itinerant Romano ButiQ". Acest centru mobil va trece pe la Iaşi, Constanţa, Bucureşti, Craiova şi Cluj şi va sta timp de trei luni de zile în fiecare oraş. "Vor fi demonstraţii, training-uri. Le vor fi oferite şi cunoştinţe din domeniul IT astfel încât ei să reuşească să vândă ceea ce fac", explică Olău.
- România, alături de celelalte state ale UE, va fi evaluată de Comisia Europeană pe cheltuirea fondurilor structurale pentru integrarea romilor
Recomandările noastre
