Lumânarea de Înviere reprezintă victoria vieții asupra morții. La încheierea slujbei, credincioșii se îndreaptă spre casele lor. Unii dintre ei păstrează o bucată din această lumânare pentru a o aprinde în momente dificile, de pericol sau de boală.

Lumânarea de Înviere, o ofrandă adusă lui Dumnezeu

Lumânarea de Înviere reprezintă o ofrandă adusă lui Dumnezeu, însoțită de efortul de a participa la Liturghia divină din noaptea Învierii.

Din acest motiv, utilizarea lumânării de înviere se face într-un mod special. Cu toate că întâlnim diverse practici care țin de superstiții, aceasta nu se stinge la pragul casei sau de grindă, nu se folosește pentru a afuma animalele din gospodărie și nu este utilizată pentru ghicire.

Lumânarea de Înviere poate fi, în schimb, arsă acasă, la biserică sau la cimitir, potrivit doxologia.ro.

Regulile oficiale nu menționează utilizarea lumânării de Înviere

Regulile oficiale nu menționează utilizarea lumânării după slujba de Paște. Totuși, este corect ca lumânarea folosită la Înviere să nu fie aruncată și să nu fie amestecată cu celelalte lumânări de la biserică.

Lumânarea cu care credinciosul a primit lumina este dusă acasă și poate fi arsă treptat pe parcursul săptămânii luminate. Dacă timpul sau spațiul nu permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la biserică sau la mormintele celor dragi.

Lumânarea de Înviere, aprinsă în momentele de încercare, cu binecuvântarea preotului

Unii credincioși, cu binecuvântarea preotului, aleg să păstreze o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momente de încercare, primejdie sau boală, conform sursei menționate.

„Mai mult decât un simplu obiect fizic, lumânarea de Înviere devine astfel un reper spiritual, o sursă de alinare și susținere în cele mai întunecate momente ale vieții. Prin această practică, credincioșii își exprimă legătura lor profundă cu credința și tradiția lor și își întăresc încrederea în prezența și grija divină”, mai precizează doxologia.