Lepră după 45 de ani în România. Ce se mai știe despre Tichilești, ultima frontieră a unei boli uitate

Confirmarea cazurilor de lepră în România, după aproape 45 de ani, a atras atenția asupra unei boli aflate pe lista celor rare. Mai puțin cunoscut publicului este faptul că România găzduiește ultima leprozerie din Europa: sanatoriul Tichilești, situat în județul Tulcea, între Isaccea și Luncavița. De peste 100 de ani, instituția a oferit îngrijire pacienților afectați de lepra Hansen, având un rol unic pe continent.

Tichilești, locul în care își duc traiul bolnavii de lepră

Sanatoriul se află la câțiva kilometri de principalele drumuri de acces și la doar 12 km de orașul Isaccea. Funcționează fără întrerupere din 1928 și este finanțat integral de stat, fiind sub coordonarea Ministerului Sănătății.

Instituția operează ca unitate cu personalitate juridică proprie și reprezintă un punct central în tratarea leprei în România.

La început, Tichilești era doar o colonie izolată, ascunsă în pădure, aproape de Dunăre, în județul Tulcea, unde bolnavii de lepră erau izolați de restul societății. În timp, locul s-a transformat într-o unitate medicală: Spitalul Leprozerie Tichilești.

De la aproape 200 de pacienți, astăzi își duc traiul acolo doar câțiva. Aceștia sunt ultimii oameni internați în singurul spital leprozerie din România și din sud-estul Europei. Fiecare dintre ei are o poveste care ar putea fi transpusă într-un scenariu de film.

În ciuda diagnosticului și a greutăților pe care boala le-a adus, pacienții nu se consideră victime.

Un medic cu o misiune specială

În 2011, EVZ l-a adus în atenția cititorilor pe regretatul medic care le-a fost sprijin acestor pacienți. Când a ajuns în 1991 la Tichilești, fostul medic Răzvan Vasiliu văzuse leproși doar în cărți. În două decenii, acesta a reușit să transforme percepția oamenilor despre pacienții priviți odinioară ca niște monștri.

„Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament, voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie”, spunea Răzvan Vasiliu în 1984, când, proaspăt absolvent de Medicină, rostea jurământul lui Hipocrate.

O oprire la Slobozia și întâlnirea cu o tulceancă l-au convins să vină în Dobrogea. În 1991, a fost trimis, fără să fi cerut, de DSP, la Tichilești ca medic-director.

„Nu știam mai nimic despre lepră și despre leprozerie. Citisem doar în manuale, unde scria că, la noi, era eradicată. Până în ’90, se vorbea neoficial despre existența leprozeriei. Nici nu eram specialist, ci generalist! Nu știu pe ce criterii m-au selectat. Bănuiesc că s-a vrut o persoană tânără, care să aibă contact direct cu presa și ONG-urile ce doreau să ajute comunitatea leproșilor. Respingere…, n-am avut! Eram pregătit pentru contactul cu boala, din familie și școală. Soția nu s-a opus, da’ nici bucuroasă n-a fost!”, spunea regretatul medic în 2011.

Doctorul locuia în ansamblul rezidențial al spitalului, construit în urmă mai bine de 70 de ani. În 2011, la Tichilești erau 19 pacienți, însă astăzi mai puțin de zece își mai duc viața în sanatoriu. Medicul s-a stins în anul 2020. Conform organigramei disponibile pe site-ul oficial al unității medicale, la nivelul acesteia își desfășoară activitatea un medic și șase asistenți medicali.

Lepra, o boală de temut

Lepra este provocată de bacteria Mycobacterium leprae și afectează pielea, nervii periferici și, în unele cazuri, ochii sau căile respiratorii superioare. Netratată, aceasta poate duce la dizabilități permanente și la izolarea socială a pacientului.

Boala se transmite prin contact apropiat și prelungit cu persoane netratate, iar odată început tratamentul specific, pacientul nu mai este contagios.

Care sunt simptomele

Simptomele includ leziuni cutanate cu pierdere a sensibilității și afectarea nervilor, detectabilă clinic sau prin teste de laborator.

Terapia multidrog (dapsone, rifampicină și clofazimină) este gratuită și asigură vindecarea completă dacă este administrată corect. OMS recomandă și depistarea persoanelor care au intrat în contact cu pacienți infectați, precum și administrarea profilactică a rifampicinei pentru prevenirea răspândirii.