Evenimentul Zilei > Actualitate > Jurnalul pictat al Teodorei Duţă
Jurnalul pictat al Teodorei Duţă

Jurnalul pictat al Teodorei Duţă

O tânără artistă din Curtea de Argeş a hotărât să picteze în fiecare zi câte un tablou.

Emicuţă, brunetă şi plină de energie. Talentul l-a moştenit de la tatăl ei, artistul plastic Traian Duţă. Stilul e personal. O cheamă Ioana Teodora Duţă şi este elevă în clasa a XI-a la Liceul de Artă „Dinu Lipatti“, din Piteşti.

Pe 12 februarie a împlinit 18 ani. La majorat, şi-a propus să picteze câte un tablou pe zi, până la 19 ani. Ideea i-a dat-o Picasso, care spunea undeva că un jurnal intim poate fi ţinut şi prin pictură. Acesta e pariul ei. Până ieri, Ioana s-a ţinut de cuvânt: a pictat deja 39 de tablouri. E sigură că va avea 365, peste un an.

„Mă exprim mai bine prin pictură“

Ioana Duţă vorbeşte cu mare entuziasm despre proiectul început luna trecută. „M-am gândit mult la ce a zis Picasso“, spune Ioana. „Să ţii un jurnal pictat e frumos. Eu mă exprim mai bine prin pictură, aşa că am decis să îmi fac acest cadou la majorat.“ Ioana nu va pune titluri tablourilor. „Am zis că ţin un jurnal, un altfel de jurnal. La sfârşitul celor 365 de zile, tablourile vor arăta cum a fost anul acesta pentru mine, cu zile bune şi cu zile rele. Cu zile în care m-am supărat la şcoală, cu momente foarte frumoase, cu ploi şi cu soare. Vreau ca tablourile să vorbească de la sine despre mine şi despre primul an în care am fost majoră“, spune tânăra artistă.

Nu se sperie la gândul că va trebui să găsească, în fiecare zi, câte un subiect. „Mă preocupă ideea. În fiecare zi sau noapte mă gândesc la asta. Iar dimineaţa, problema e rezolvată, de obicei.“ Cel mai târziu, ideile îi vin în jumătatea de oră pe care o petrece în microbuzul care o duce la şcoală, la Piteşti, şi o aduce înapoi, acasă, la Curtea de Argeş. „Mă uit la feţele oamenilor, la situaţii, la locurile pe lângă care trec şi toate astea mă inspiră“, mărturiseşte pictoriţa.

Tabloul de azi îl continuă pe cel de ieri

Prima lucrare, făcută pe 12 februarie, are o semnificaţie aparte. Aşa a ieşit. „Tabloul l-am intitulat Eve. Sunt primele trei femei, trei Eve, asta am vrut să simbolizez. A ieşit bine“, crede pictoriţa.

În timp ce vorbeşte, pictează. N-are timp de pierdut. Pensula trece uşor pe pânza bine întinsă pe şevalet. Lasă în urmă umbre, culori, forme.

La finalul discuţiei, pictura prinde contur. Mai trebuia doar să tragă unele tuşe de final. „Ieri am pictat un cap pe un câmp. Mi-a venit o idee noaptea, o compoziţie, capul unui personaj pe un câmp, ca o stâncă. Azi merg mai departe, tabloul de azi îl completează pe cel de ieri, merge mai departe“, explică Teodora Duţă.

PRECOCE

A copilărit în atelierul tatălui

Ioana Teodora Duţă nu a fost niciodată la grădinţă, pentru că nu a vrut. Copilăria şi-a petrecut- o în atelierul tatălui său. La 4 ani a făcut prima lucrare. Era o pictură abstractă, glumeşte Traian Duţă, tatăl fetei. „Avea păpuşi Barbie, dar nu se juca deloc cu ele. Pensulele erau jucăriile preferate“, îşi aminteşte tatăl. Până acum, tânăra a pictat peste 500 de lucrări. Unele se regăsesc în colecţii particulare din Franţa, SUA, Germania, Italia, Bulgaria, Polonia şi România. La vară, Ioana Teodora Duţă va face o expoziţie la San Francisco. E invitată de un român stabilit acolo. „O să iau cu mine jurnalul pictat, tablourile care vor fi gata până atunci“, spune Ioana.



Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: