Investitorii italieni iau în calcul ideea de a se întoarce în Peninsulă în urma mediatizării agresive a infracţiunilor comise de români. Oamenii de afaceri italieni din România acuză presa din Peninsulă că face un „joc de criză” relatând aproape zilnic despre violatori, hoţi sau tâlhari români. Scopul, cred afaceriştii italieni, este stoparea investiţiilor din România şi revenirea lor în Italia pentru ca astfel, printr-un volum mai mare de taxe şi de impozite, să fie susţinut bugetul local al unei ţări aflate în plină recesiune.
„Zgomotul în jurul ţiganilor români din Italia e un drog care li se serveşte periodic oamenilor, pentru a-i distrage de la adevăratele probleme ale societăţii”, susţine unul dintre liderii comunităţii italiene din Timişoara.
Spre deosebire de colegii lui, care spun aceste lucruri cu rugămintea de a nu fi citaţi cu numele lor, Cabral Ceroni, managerul uneia dintre cele mai cunoscute firme de consultanţă din Timişoara, este tranşant: „Toată această tensiune rasistă este artifical creată. Tocmai m-am întors din Italia şi vă pot spune că nu am simţit niciun fel de tensiune sau ură rasială împotriva românilor. Am văzut în schimb emisiuni TV exagerate care prezentau fapte departe de adevăr. Trebuie să înţelegem că totul se întâmplă pe fondul crizei economice mondiale şi că intenţia ascunsă este aceea de a-i face pe oamenii de afaceri italieni să se întoarcă în Italia, respectiv să-i ţină acasă pe cei care s-ar putea gândi să plece”.
Dispar afacerile bazate pe forţa de muncă ieftină
Totuşi, unii pleacă. Mai multe firme mici care lucrau în lohn, în domeniul confecţiilor, au decis deja să părăsească ţara noastră. Statistici oficiale nu au fost încă publicate, dar italienii din Banat ştiu destule exemple.
Cei care au plecat sau pleacă sunt cei atraşi, pe vremuri, de forţa de muncă ieftină. „Fabricile de manufacturi, cu activitate în confecţii, sunt primele pe listă. Acestea oricum lucrau cu costurile la limită, aşa că simpla fluctuaţie a euro le afectează şi nu mai pot scoate profit”, explică Cristiano Mina, managerul Incontro, o companie importantă în producerea de prefabricate. Mina adaugă faptul că patronii de afaceri în infrastructură sau produse tehnologice nu dau semne de plecare. Cei care rămân însă au renunţat la sponsorizări şi investiţii, iar alţii chiar au început să facă disponibilizări. Nemulţumiţi de creşterea impozitelor
În afară de tensiunile induse dinspre media din Peninsulă, oamenii de afaceri italieni sunt nemulţumiţi şi de măsurile preconizate de guvernul Emil Boc. „Sunt trei factori care îi determină pe conaţionalii mei să părăsească România: criza mondială, diferenţa de curs valutar şi guvernul care nu este în stare să guverneze. Acest guvern vorbeşte de creşterea impozitelor, iar o asemenea perspectivă nu poate decât să sperie investitorii. Plus că vine pe fondul unei situaţii bancare ce nu permite investiţii: România are o politică bancară cu una dintre cele mai mari dobânzi din UE. De aceea nu m-am mirat când am auzit de conaţionali de-ai mei care au decis să abandoneze afacerile din ţara românească”, spune Carlo Marchegiano, om de afaceri stabilit aici de 15 ani.
"Trebuie să înţelegem că totul se întâmplă pe fondul crizei economice mondiale şi că intenţia ascunsă este aceea de a-i face pe oamenii de afaceri italieni să se întoarcă în Italia, respectiv să-i ţină acasă pe cei care s-ar putea gândi să plece." - Cabral Ceroni, manager firmă de consultanţă
REACŢII
Patronatul afaceriştilor italieni cere măsuri concrete
Ultimele estimări arată că în România se află peste 220.000 de italieni, majoritatea implicaţi în afaceri. Ei se tem că tensiunile din Italia la adresa românilor ar putea afecta relaţiile economice dintre cele două ţări şi că vor pierde oportunităţile de afaceri în ţara noastră. De altfel, ei au aderat la scrisoarea deschisă transmisă de Unimpresa România (patronatul afaceriştilor italieni), prin care se cer măsuri concrete „pentru a înlătura pericolul pe care îl reprezintă o percepţie distorsionată asupra adevăratelor relaţii între cele două ţări, putând afecta evoluţia schimburilor economice şi comerciale între cele două state”.
Recomandările noastre
