Evenimentul Zilei > Actualitate > Ion Diaconescu, umbra lui Corneliu Coposu
Ion Diaconescu, umbra lui Corneliu Coposu

Ion Diaconescu, umbra lui Corneliu Coposu

De Corneliu Coposu a fost nedespărţit. Mereu în umbra lui. După moartea Seniorului, în noiembrie 1995, preia firesc conducerea PNŢCD şi a Convenţiei Democratice.

Cu Corneliu Coposu şi cu ceilalţi tovarăşi vă întâlneaţi pe ascuns?
Cu Coposu, prin faptul că am fost un an în Bărăgan cu el, domiciliu forţat, şi atunci ne-am împrietenit mai tare, nu puteam să ascund că sunt în relaţii. Şi eram în relaţii cu toată familia lui. La o săptămână, două, îi făceam vizite. M-au anchetat pe chestia asta şi le-am spus că suntem prieteni vechi…

Vă simţeaţi supravegheat, vă urmăreau pe stradă, cu Volga?

Am descoperit că am telefoanele ascultate, că am aparate de înregistrare.

În dosarul de la CNSAS?

Şi din dosar dar şi la anchete. (Era chemat periodic la Securitate şi anchetat.)

V-aţi pierdut speranţa, prin ’82, ’83, sau tot mai credeaţi că se va schimba ceva?

Văzând că întârzie atât, ştiam că de venit va veni ziua mântuirii, dar mă gândeam că s-ar putea ca eu să nu mai apuc. Mă simţeam, nu ca acum, mai bine, dar în tot cazul…

Aţi fost bolnav?
Am fost şi sunt… Am bronşectazie… Plămânii toţi, ciuruiţi, făcuţi varză…
(Din cauza asta vorbeşte greu şi oboseşte. Interviul nostru lung a fost, într-un fel, o tortură. A suportat-o senin, ca pe celelalte.)

De la închisoare?

De la închisoare. Când m-am eliberat nu mi-a putut face un regim care să mă vindece. Unii mi-au propus operaţie… O ţin aşa, cu medicamente. Şi-acum iau o căciulă de medicamente.
CITIŢI ŞI: