Ion, blestemul țuicii, blestemul iubirii. Viața la curte
Editura Evenimentul si Capital

Ion, blestemul țuicii, blestemul iubirii. Viața la curte

Autor: | | 0 Comentarii | 4226 Vizualizari

- Ioane, de ce ai pus, mă, via la pământ ? - Uite ca să mori tu de grijă, de aia! Ce-ți pasă ție de via mea? - Îmi ținea și mie umbra în bătătură, nu că-mi pasă. De-al dracu ce ești, de aia ai doborât-o!

Sărăcia îi așezase pe Ion și pe Vasile unul lângă altul și le lipise casele în calcan, de pe vremea când bunicii lor se aveau ca frații și împărțeau ultima cărămidă și singurul colț de pâine.

Dar vremurile alea fuseseră demult date uitării, iar bătrânii erau acum una cu pământul. În urma lor rămăseseră Ion și Vasile, condamnați să conviețuiască o viață ce nu le făcea deloc plăcere.

Ion fusese miner în tinerețe, undeva prin Gorj, dar revoluția tehnologică și capitalismul l-au scos din producție înainte de vreme. Cu banii luați în urma indisponibilizării, își luase o nevastă și făcuse doi copii. Rămași pe drumuri, într-un județ sărăcit și fără perspectivă cum era Gorjul, au luat hotărârea să se mute în satul natal al lui Ion, în casa rămasă de la părinții bărbatului. Măcar aveau un acoperiș deasupra capului, nu cădea cerul pe ei.

Ajunși aici au dat peste Vasile, un fost șofer de tir, rămas la vatră, după ce o hernie păcătoasă aproape îl lăsase olog. Casa lui Vasile stătea înfiptă în coasta casei vecine, care, întâmplător, nu era alta decât casa în care urma să se mute Ion și ai lui.

Dar să revenim la Vasile, șoferul întors în sat, om așezat, dar plimbat prin lume, mereu dornic de vorbă și gata oricând să-și dea cu părerea despre orice. N-avea copii, iar pe nevastă-sa o cunoscuse într-o parcare de noapte, pe vremea când tăia Europa în lung și-n lat.

O plăcuse din prima și, după nici opt luni, o luase de nevastă. Singura avere a femeii era priceperea ei de a-l face pe Vasile fericit. A băgat-o în cabina tirului și i-a spus :

- De azi, ești nevasta mea!

Ea nu s-a împotrivit și a plecat de la locul de muncă doar în papuci și fără preaviz. Dar bucuria le-a fost scurtă. Din pricina orelor fără odihnă, Vasile s-a ales cu probleme mari la coloana vertebrală, care l-au pus la pat și l-au gonit de lângă volan pentru totdeauna.

Prea tânăr ca să se pensioneze, bărbatul și-a luat nevasta și s-a mutat în Prahova, într-o casă pe care o primise moștenire de la bunici. Împreună cu casa venise și o imensă livadă de pruni. În scurtă vreme a reușit să-și deschidă o cârciumă, iar nevastă-sa se ocupa să vândă bătura bețivilor din sat. Cel mai bine se vindea țuica, pe care Vasile o prepara din producția proprie. Toate bune și la locul lor, până în ziua când a apărut Ion, minerul. Cu înfățișarea lui negricioasă și veșnic nemulțumită, se arătase deranjat de vecinătatea lui Vasile, din motive numai de el știute.

- Bună ziua, vecine. Nici nu știi cât mă bucur că s-a umplut de suflete curtea asta. Prea o năpădiseră buruienile de când s-au prăpădit nenea Gicu. Dacă pot să te ajut, cu dragă inimă o fac, numai să-mi ceri. Eu sunt Vasile.

- Bună ziua, i-a răspuns sec Ion.

Trei săptămâni au trecut fără ca cele două familii să-și arunce vreo vorbă. Nevasta lui Ion, deranjată de femeia lui Vasile, bombănea necontenit :

- La ce naiba ne-am mutat în cotețul ăsta ? Uite ce pereți subțiri are. Trebuie s-o ascult toată noaptea pe stricata asta cum se vaită.

- Da cine te pune să tragi cu urechea, femeie?

- Liniștea Ioane, liniștea în care mă ții. Că te trântești în pat și uiți de mine.

- Nu-ți ajunge o casă de copii? Mai vrei?

- Da ce, mă, oamenii dorm împreună doar ca să facă copii?

- Oamenii nu, da tu nu ești om, ești iepuroaică. Nici nu mă uit bine la tine că naști.

Dacă a văzut Vasile că noii vecini nu-l au la suflet, s-a gândit să se bage cu forța în viața lor, ca să le arate ce om de treabă era el. Așa că s-a băgat mai întâi în vorbă cu nevasta lui Ion, rămasă singură într-o zi, pe prispa casei.

- Vecină, nu vrei să-ți dau o lădiță de prune să-ți faci magiun ? Sunt din alea bio, cum se zice la oraș.

Femeia s-a ridicat din locul unde stătea, și-a aranjat fusta și părul și s-a apropiat de gard. Să le primească.Nu se așteptase ca fructele să fie atât de grele și le-a scăpat pe toate pe jos. Vasile n-a mai căutat poarta, a sărit direct gardul ca să-și ajute vecina. Au adunat împreună toate prunele, iar bărbatul s-a oferit să i le ducă în bucătărie.

- Da Ion unde-i dus ? Și-a găsit de muncă?

- E paznic la primărie.

Și azi cu una, mâine cu două, în scurtă vreme Vasile și nevasta lui Ion se împrieteniseră. Cum amândoi stăteau toată ziua acasă, își omorau urâtul împreună. Într-o zi, Vasile a poftit-o la el în curte, să-i arate unde ținea prețioasa lui țuică. Avea niște butoaie mari, ca de vin, într-o pivniță. I le-a arătat pe fiecare în parte și au gustat din toate, până s-au amețit. Mirosul dulce al lemnului de diferite esențe, le încălzea sângele și le gâdila nările.

- Să ne așezăm puțin, a propus Vasile.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate