Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Marea doamnă a culturii românești a rămas un exemplu de spirit luminat, talent literar și de diplomație culturală pusă în slujba țării. Ana Elisabeta Brâncoveanu, devenită contesă de Noailles era fiica lui Grigore Brâncoveanu, descendent al familiei Brâncoveanu și al artistei Raluca Musuruș, fiica uui trimis diplomatic al Porții Otomane la Londra, de origine greco-bulgară.
Marea decorație a Legiunii de Onoare
Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut la 15 noiembrie 1876, la Paris. La 21 de ani, în 1897, s-a căsătorit cu Mathieu Ferdinand, conte de Noailles, primind titlul nobiliar al acestuia. Imediat după căsătorie, Ana de Noailles a devenit cunoscută pentru versurile sale, în limba franceză, considerate ca aparținând parnasianismului.
Ana de Noailles a inaugurat pe Avenue Hoche din Paris un mare salon literar, care rivaliza cu alte saloane cunoscute ale epocii, multe având ca amfitrioane membre ale elitei culturale românești. A devenit prima femeie Comandor al Legiunii de Onoare. Ana de Noailles a fpst considerată drept o regină neîncoronată a literaturii franceze.
Numele său în două mari academii occidentale și în revista americană „Times”
Revista ”Times” a numit-o pe Ana de Noailles cea mai importantă poetă franceză și chiar europeană a secolului XX, acest eveniment având loc în 1913. Pînă în 1914, publicase versuri dar și nuvele foarte apreciate de către crema scriitorilor francezi ai epocii. După Primul Război Mondial, în 1921, Ana de Noailles a devenit membră a Academiei Regale Belgiene de limbă și literatură franceză, precum și a Academiei Franceze.
Iorga și Goga, pro și contra Ana de Noailles
Originea românească după tată a Anei de Noailles l-a determinat pe istoricul Nicolae Iorga să impună acceptarea Anei de Noailles drept membră de onoare a Academiei Române, la 25 iunie 1925. Motivația acestuia a fost aceea că Ana de Noailles a folosit modelele, trăirile sufletești specific balcanie, chiar dacă a creat în limba franceză și în ciuda faptului că nu a vizitat patria tatălui său decât o singură dată.
Octavian Goga o atacă dur pe Ana de Noailles într-o poezie intitulată ”Îți recitesc răvașu-n franțuzește”, din care voi reda aici ultima strofă: ” Când vei simți o jale vag-adese/ și-n liniștea amurgului de toamnă/ Te vor fura îndemnuri nențelese, Nu te mira: Sunt Brâncovenii, doamnă!” Tot un ton dur, critic folosește și George Călinescu în ”Istoria literaturii române de la origini, până în prezent”, reproșându-i că ea și-a renegat originile românești.
A fost româncă până la capăt
În 1932, Ana de Noailles și-a publicat autobiografia, intitulată ”Cartea vieții mele”. Ana de Noailles a murit la Paris, în data de 30 aprilie 1933, fiind înmormântată în Cimitirul Pere Lachaise din Paris, în cavoul Brâncovenilor, cu slujbă ortodoxă.
