Publicarea motivării deciziei Curții Constituționale care îl obligă pe Klaus Iohannis să emită decretul de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcție constituie o adevărată provocare pentru amatorii de subtilități ale Dreptului.

Printre rânduri se poate citi și cum vor decurge de acum încolo numirile de procurori șefi, spre deosebire de perioada când Traian Băsescu și Victor Ponta. Practic, ministrul Justiției care va propune un șef în Ministerul Public trebuie doar să fie atent ca propunerea să fie legal întocmită.

Cei care au citit motivarea mai repede decât Klaus Iohannis au înțeles deja câteva lucruri din text.

 

Și-au tăiat craca?

 

Una dintre speculațiile care se fac este aceea că Administrația prezidențială și-a tăiat singură orice cale de a scăpa de o decizie fermă a Curții privind emiterea decretului. CCR a fost clară în formulare: ”Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura Codruța Kovesi.”

La punctul 113 din Decizia 358, prin care CCR a tranșat conflictul dintre ministru și președinte, se spune: ” Nu este nici rolul Preşedintelui României şi nici cel al Curţii Constituţionale de a efectua un control al acestei evaluări pentru că, într-un atare caz, ar denatura rolul ministrului justiţiei şi s-ar transforma în autorităţi de control al modului în care ministrul justiţiei înţelege să îşi exercite competenţa constituţională discreţionară minimală ce se reflectă în evaluarea realizată. Or, Curtea constată că Preşedintele României a realizat în cazul dat o „evaluare a evaluării” ministrului justiţiei, cu alte cuvinte a temeiniciei motivelor cuprinse în propunerea de revocare, plasându-se deasupra autorităţii ministrului justiţiei, ceea ce încalcă art.132 alin.(2) din Constituţie. ”

Adică președintele nu poate cenzura propunerea ministrului din punctul de vedere al oportunității sau al motivelor invocate, ci doar face o verificare din punctul de vedere al legalității. Și, în privința legalității propunerii făcute de Tudorel Toader, juriștii Administrației i-au ”ajutat” pe judecătorii CCR, afirmând clar că propunerea respectă prevederile legale.

 

 

Cererea lui Tudorel, legalitatea confirmată

 

 

Acest lucru reiese tot din documentul trimis joi de CCR la Monitorul Oficial: ” Prin urmare, analizând textele constituţionale şi legale subsumate acestora, Curtea constată că procedura de revocare iniţiată de ministrul justiţiei, în condiţiile în care Preşedintele României nu a avut nici o obiecţie cu privire la regularitatea acesteia, îndeplineşte criteriile de legalitate, astfel încât Preşedintele României ar fi trebuit să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Refuzând emiterea acestuia, Curtea urmează a aprecia dacă Preşedintele României a creat un blocaj în privinţa exercitării autorităţii ministrului justiţiei asupra activităţii procurorilor. Se poate susţine, în acest sens, că, arogându-şi un rol contra legem, Preşedintele României a împiedicat realizarea unei competenţe constituţionale proprii a ministrului justiţiei, blocând-o, fără ca textul Constituţiei să îi acorde o asemenea competenţă.”

Același lucru este subliniat și în alt fragment: ” În consecinţă, din analiza adresei Preşedintelui României prin care a refuzat să dea curs propunerii de revocare din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a doamnei Laura Codruţa Kövesi, Curtea reţine că Preşedintele României a constatat regularitatea şi legalitatea procedurii de revocare, singurele obiecţii ale acestuia vizând oportunitatea măsurii. În acest context.”

 

 

Ce se va întâmpla de acum încolo

 

La punctul 101 al Decizie 358 sunt trecute și efectele acestei hotărâri asupra ”reversului”, adică asupra numirii procurorilor șefi din cadrul Ministerului Public. Cât de curând vom vedea, dacă va emite decretul de numire a procurorului Felix Bănilă.

Fragmentul din documentul CCR pare destul de clar:

”Prin urmare, în privinţa propunerii de numire în funcţiile de conducere prevăzute la art.54 alin.(1) din Legea nr.303/2004, Curtea constată că ministrul justiţiei deţine o largă marjă de apreciere, din moment ce limitările impuse de lege, sub forma condiţiilor necesare a fi întrunite, în mod obiectiv, de către procuror pentru a fi numit în funcţia de conducere, sunt minime  (...)  Preşedintele României îi poate opune un drept de veto limitat în ideea unei conlucrări şi consultări permanente în cadrul executivului bicefal, întemeiată pe dispoziţiile art.1 alin.(5) şi art.80 alin.(2) teza doua din Constituţie, potrivit căruia „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”, neputând, însă, bloca acea procedură de numire. Aceasta reflectă existenţa unei competenţe discreţionare minime a Preşedintelui României în cadrul acestei proceduri, tocmai pentru a se respecta rolul preeminent al ministrului justiţiei asupra activităţii procurorilor. În schimb, dacă refuzul de numire al Preşedintelui României se întemeiază pe aspecte de legalitate, în condiţiile art.94 lit.c) din Constituţie, procedura de numire încetează, ea trebuind a fi reluată. ”