Începutul Revoluției. Eșec la Iași, pas decisiv la Timișoara. Cum a fost posibil ca de la Timișoara, valul revoluționar să nu mai poată fi oprit?

Începutul Revoluției. Eșec la Iași, pas decisiv la Timișoara. Cum a fost posibil ca de la Timișoara, valul revoluționar să nu mai poată fi oprit?

Evenimentele din perioada 14 decembrie-16 decembrie 1989 sunt practic fără o legătură directă între ele. După cum și locul unde s-au desfășurat, Iași, respectiv Timișoara sunt la cele două extremități ale României.

Începutul ratat la Iași

14 decembrie 1989 este în istoria Iașului momentul înăbușirii în fașă a unei mișcări revoluționare. Culmea este că la Iași, la 1 octombrie 1989, Ceaușescu a inaugurat ultimul său an universitar ca șef al statului român. Există mărturiile potrivit cărora, Ceaușescu nu mai avea încredere în Securitate, astfel că mașina sa de defilare fusese păzită de trupele de la corespondența militară cărora li s-au adus sectoarele de AKM, pe inventar fiindcă trupele de Securitate nu aveau muniție când patrulau. Adevăr sau mit, sunt mărturii ale unor rezerviști care atunci efectuau stagiul militar la Iași.

Iașul era platformă industrială, lipsurile erau mari. Unii lideri ai mișcării de protest ce urma a se desfășura în Piața Unirii aveau prieteni în state central-europene și aflaseră de la ei ce era acolo. Mai era și Europa Liberă care spunea că România e ultimul bastion neostalinist al Europei.

Securitatea bănuia că acolo sovieticii ar fi putut face ceva, de aceea, vigilența agenților era ridicată. Fruntașii au fost ridicați, arestați și eliberați abia după 22 decembrie 1989. Așa că Iașiul a avut două faze revoluționare, una locală eșuată și alta pe fondul generat la Timișoara.

Începutul reușit la Timișoara!

Timișoara era un oraș cosmopolit. Dacă în piețele Iașului mișunau basarabeni, ucraineni, ruși, sovietici în general, ori turiști, la Timișoara erau sârbi, croați, iugoslavi în general. Diferența era enormă. Dacă la Iași, nu se prea vindeau multe, dat fiind că și URSS era în criză, în Banat, sârbii aduceau cu ei Occidentul. Talciocul sârbesc din Timișoara era un furnicar. Nu se știe de ce, dintr-un ordin venit de sus, fix în perioada în care mulți timișoreni sperau să cumpere produse occidentale, nu au mai avut de unde. Așa se face că nemulțumirea a crescut.

Momentul Tokesz Laszlo - scânteia Revoluției în Piața Sfânta Maria

În 16 decembrie 1989, Miliția și Securitatea puneau în aplicare o sentință judecătorească emisă de autoritățile române dar cu sprijinul celor confesionale reformate, evacuarea pastorului Tokesz Lazlo a declanșat un protest spontan în Piața Sfânta Maria. Au apărut trupele Securității cu scuturi, căști albe și bastoane de cauciuc albe. Era un echipament care nu mai apăruse nici la defilări, deci curiozitatea crescuse.

Securitatea deja se temea de mari aglomerări de oameni. La București, cu o lună înainte, calificarea naționalei după succesul contra Danemarcei la Coppa del Mondo Italia 1990 băgase Securitatea în sperieți fiindcă suporterii bucuroși nu uitau să înjure regimul care le tăia curentul, apa, căldura.

Protestele au fost reprimate, Tokesz arestat, numai că, a doua zi, protestatarii au atacat pe 7 decembrie sediul județenei de partid, care, ca și la Brașov în 1987, fusese perceput ca sursa relelor. Din acel moment, lucrurile vor lua întorsătura dramatică. Ceaușescu va ordona să se tragă în populație.