Editura Evenimentul si Capital

BINECUVÂNTAREA PREOTULUI-ȘAHIST. Satul cu nume de PRINȚESĂ, INCENDIUL și ZIUA 13. Reporter printre oamenii lui Dumnezeu

Autor: | | 0 Comentarii | 6663 Vizualizari

Într-o dimineaţă de sâmbătă, când abia se spărsese cheful la terasele din Centrul Vechi al Bucureştiului, mi-am dat întâlnire cu membrii Asociaţiei „Tadeu”, în curtea bisericii Sfântul Dumitru Poştă, pe strada Franceză.

Aveam de făcut un drum până în satul Ileana din judeţul Buzau. Voluntarii duc acolo ajutoare. În principal pentru două familii năpăstuite de foc. Sacii sunt deja pregătiţi în „cabana” din faţa locaşului. În fond o gheretă din rigips. Ce fel de ajutoare? O întreb pe Alexandra Nicolaescu, director executiv. Haine, cărţi si rechizite.

Şapte voluntari, două maşini

Au venit şapte oameni. Ne vom înghesui, cu tot cu bagaje, în două maşini. Pun şi eu mâna la cărat. Asociaţia s-a format din rândul enoriaşilor care vin la biserică.

Nu mulţi membri ai noii structuri umanitare, apărută cu un an în urmă. Câţi sunteţi? „Şase oameni, de bază”. Şi alţii care pun umărul, e drept, de câte ori e nevoie. Cum se întâmplă azi.

Suflete mari

Uite că într-un an au transportat, cu propriile mijloace, diverse bunuri de strictă necesitate în comuna Bălăceanca, în apropiere de Capitală. Acolo au fost de trei ori. În judeţul Prahova, la Poiana Burţii, tot în trei rânduri. La Cernica. În judeţul Brăila, în comuna Vădeni. Plus că aici, în Bucureşti, oferă masă caldă pentru nevoiaşi. Şi ceai fierbinte, iarna, trecătorilor înfriguraţi.

Când i-am cunoscut, în vara lui 2017, organizaseră un târg caritabil în curtea bisericii de pe Franceză. Foarte mulţi oameni din Capitală, apropiaţi de acest locaş, făuriseră fel şi fel de lucruşoare. Din vânzarea lor se strângeau primele fonduri pentru acţiunile caritabile ce urmau.

În multe situaţii s-a întâmplat ca de la preoţi din diverse localităţi să primească veşti despre o serie de cazuri sociale ori chiar de reală urgenţă.

La drum

Gata, nu mai avem timp de vorbă. La 7.30, după cum fusese dinainte stabilit programul, plecăm. Am ajuns relativ repede într-un sat din partea de câmpie a Buzăului, între hotarele administrative ale comunei Glodeanu-Sărat.

Ne luăm adio de la asfalt, intrând pe macadamul străjuit de liniştea căsuţelor ascunse sub umbrarul pomilor încărcaţi de rod. Prima destinaţie este biserica. Am intrat în curtea mica şi curată.

Am ajuns

Nici ţipenie de om. Mă uit în spate, casa parohială. Străjuită de o livadă plăpândă, ca şi iarba proaspătă din care ţâşnesc tulpinile. Se deschide uşa şi ne iese în întâmpinare o femeie. Preoteasa. Tânără. Mică de statură, vioaie. Are în braţe un pui de om care abia a făcut ochi sub soarele acestei zile. Mai e şi un prunculeţ. Se cere sărbătorit. Chiar azi a împlinit o lună. Părintele, aflăm, e plecat în apropiere, la un parastas.

Pe măsuţa ospeţiei din gradină apar repede pahare cu apă şi prăjiturele. „Luaţi şi gustaţi!”, se împarte gazda între treburile ei şi grija pentru oaspeti. „Mulţumim, doamnă!”, bem apă, ciugulim din bucate, cât să onorăm casa.

Preot cu alură de profesor

Apare în scurt timp şi preotul. Fac cunoştinţă cu Ovidiu Mihai Ciobotaru. Are 30 de ani. Cu ochelarii săi mici, rotunzi, îşi creionează alura de profesor. Îmi spune că a predat Religia, în Bucureşti, timp de cinci ani. Unde? “La Şcoala 169”. A fost şi antrenor de şah, vine următoarea informaţie.

Deşi la început nu prea dorea să vorbească despre el, pentru că pur şi simplu nu-i place, mai apoi ne-am împrietenit în ritmul paşilor făcuţi prin satul cu numai 80 de familii. Majoritatea cu mare experienţă de viaţă.

Flăcăii uliţelor

Îi aminteşte pe unii dintre ei. Tanti Georgeta, de 78 de ani. Nea Grigore, de 81. Urmează alte nume. Se fereşte să-i definească bătrâni. „Sunt încă în putere”, presupun eu. „Bărbaţii la 73 de ani sunt ca flăcăii. Să vedeţi ce muncesc!”. Uliţele, drepte, se întretaie repede între ele, semn al unei localităţi minuscule, înconjurată de valurile galbene ale holdelor.

O poveste care a rezistat în faţa timpurilor

Frumoasă pecete, Ileana, a satului, remarc. De unde vine? Aflu că e o localitate cu nume de prinţesă. Fiica Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand I. Pe locurile acestea era o moşie înnobilată de farmecul principesei.

S-au dat loturi oamenilor care au dorit să-şi încropească aici gospodării. Primele două apar în 1910. Erau ale lui Nancu şi Preda.

Interesant e că, după ce a venit comunismul, vetrei nu i s-a schimbat denumirea. Să se fi împăcat regimul roşu cu o denumire care amintea de Familia Regală a României? Puţin probabil. Mai degrabă pentru activiştii de partid Istoria era pur şi simplu o limbă străină.

Dezvaluiri de ULTIMA ORA! Elena Udrea, SPAGA de 900.000 de euro! Cum s-a intamplat

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI