Iarna s-ar putea schimba radical. Meteorologii urmăresc trei fenomene

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Iarna 2026-2027 ar putea fi marcată de episoade de ger și ninsori abundente în mai multe regiuni din Europa, potrivit primelor estimări publicate de Severe Weather. Europe indică faptul că . Analiza se bazează pe evoluția vortexului polar și pe influența a trei factori principali: fenomenul El Nino, schimbările vânturilor din stratosferă și reducerea gheții marine din Arctica, elemente care pot modifica circulația maselor de aer în emisfera nordică.

Iarna în Europa s-ar putea schimba radical. Meteorologii urmăresc trei fenomene

Potrivit Severe Weather Europe, cele trei fenomene analizate au capacitatea de a influența vortexul polar și de a facilita deplasarea aerului rece din regiunile arctice către latitudinile medii, inclusiv spre Europa, Statele Unite și Canada. Specialiștii atrag însă atenția că un vortex polar mai slab sau perturbat nu înseamnă automat o iarnă geroasă pentru toate regiunile. Totuși, un astfel de scenariu crește probabilitatea ca masele de aer arctic să iasă din zona polară și să ajungă mult mai la sud.

Vortexul polar reprezintă circulația aerului din timpul sezonului rece deasupra emisferei nordice. Acesta funcționează ca un inel de vânturi care înconjoară regiunile polare și se întinde de la nivelul solului până în stratosferă, la peste 50 de kilometri altitudine, menținând aerul foarte rece în apropierea Polului Nord.

Acest sistem este alcătuit din două componente: vortexul din troposferă, aflat la altitudini mai mici, și cel din stratosferă, situat la altitudini mai mari. Cele două sunt conectate, însă nu evoluează întotdeauna în același mod. Atunci când vortexul polar este puternic și stabil, el acționează ca o barieră care împiedică aerul foarte rece să coboare spre sud, favorizând ierni mai blânde în Europa și America de Nord.

În schimb, atunci când vortexul este perturbat sau se prăbușește, această „barieră” se destramă, iar aerul arctic poate pătrunde spre latitudinile medii. Dacă înainte de destabilizare vortexul a fost foarte puternic, efectele pot fi și mai accentuate.

El Nino este primul fenomen urmărit de meteorologi

Primul factor analizat este ENSO (El Nino Southern Oscillation), fenomen care descrie alternanța dintre fazele calde și reci ale temperaturii apei din Oceanul Pacific ecuatorial. În mod obișnuit, aceste schimbări au loc la intervale de unu până la trei ani, însă unele episoade pot dura mai mult.

În prezent, meteorologii observă dezvoltarea unei faze calde foarte intense, care ar putea deveni unul dintre cele mai puternice episoade El Nino din ultimele decenii. Prognozele privind temperatura oceanului pentru sfârșitul toamnei și începutul iernii indică valori care ar putea depăși cu peste patru grade Celsius media normală, scenariu caracteristic unui Super El Nino.

Un astfel de fenomen produce, de regulă, modificări meteorologice mai accentuate, amplificând tiparele sezoniere obișnuite. Printre efectele asociate se numără inundații importante, secete severe și modificări ale circulației atmosferice, cu impact asupra vremii la scară globală, în special în sezonul rece.

Datele din trecut arată că iernile influențate de El Nino sunt asociate frecvent cu episoade de încălzire bruscă a stratosferei. Aceste evenimente pot slăbi sau chiar destabiliza vortexul polar, în special în lunile decembrie și ianuarie.

Fenomen de inversare a polarității în Antarctica. Sursa Foto: Twitter/X

Fenomenul care poate influența evoluția vortexului polar

Al doilea factor analizat este Oscilația Cvasi-Bienală (QBO), un fenomen care descrie schimbarea periodică a direcției vânturilor din stratosfera tropicală. În loc să fie vorba despre variații de temperatură, QBO urmărește alternanța vânturilor care circulă de la est la vest și invers într-o centură aflată deasupra ecuatorului. Aceste schimbări au loc aproximativ la fiecare 17 luni, motiv pentru care fenomenul este supranumit și „bătăile inimii atmosferei”.

Analizele zilnice realizate cu radiosondele NASA indică în prezent existența unor vânturi vestice la altitudini cuprinse între 22 și 30 de kilometri, ceea ce confirmă că faza vestică a QBO este activă. Aceasta se află încă într-o etapă de dezvoltare și este așteptată să se stabilizeze în apropierea nivelului de 24 de kilometri până la începutul iernii.

QBO influențează direct comportamentul vortexului polar. În mod obișnuit, faza vestică contribuie la menținerea unui vortex mai puternic și mai stabil, deoarece reduce energia undelor atmosferice care ajung în zona polară.

Totuși, în cazul unui El Nino puternic, acest efect poate fi diminuat. Energia suplimentară transmisă din Pacific spre stratosfera polară poate slăbi considerabil vortexul polar. Meteorologii arată că momentul în care apare acest efect depinde și de faza QBO: faza estică favorizează destabilizarea în ianuarie, iar faza vestică poate avea un rol mai important în februarie.

Topirea gheții arctice este al treilea element analizat pentru iarna din Europa

Cel de-al treilea factor analizat pentru iarna viitoare este reprezentat de extinderea gheții marine din regiunile arctice. Calota glaciară influențează distribuția presiunii atmosferice, echilibrul energetic și propagarea undelor planetare, fiind strâns legată de comportamentul vortexului polar din timpul iernii.

Un studiu recent citat de Severe Weather Europe arată că două regiuni au un rol deosebit în evoluția vortexului polar: mările Barents și Kara (BKS), precum și Marea Ohotsk (SOK). Reducerea gheții marine în zona Barents-Kara favorizează apariția unui vortex polar mai slab, în timp ce diminuarea gheții din Marea Ohotsk este asociată cu un vortex mai puternic.

Explicația ține de modul diferit în care fiecare regiune influențează undele planetare și transferul de energie către stratosferă. Cele mai recente observații arată că mările Barents și Kara au în prezent o întindere redusă a gheții marine, în timp ce în Marea Ohotsk gheața se extinde peste valorile normale. Deși sezonul principal de topire nu a început încă, specialiștii apreciază că actuala configurație reprezintă un scenariu favorabil dezvoltării unui vortex polar mai slab în iarna 2026-2027.

Aceeași tendință este indicată și de prognoza Centrului European pentru Prognoze pe Medie Durată (ECMWF), care estimează o topire accentuată a gheții marine în mare parte din Arctica, inclusiv în zona Barents-Kara.

Cum poate ajunge aerul rece în Europa

Meteorologii explică faptul că o prăbușire a vortexului polar este precedată, în multe cazuri, de o încălzire rapidă a stratosferei. După producerea acestui fenomen, efectele se propagă spre straturile inferioare ale atmosferei, presiunea crește în zona polară, iar masele de aer foarte rece sunt împinse către sud.

Un astfel de episod s-a produs și la sfârșitul lunii ianuarie 2026, când aerul arctic a ajuns în nordul și centrul Europei, provocând o răcire accentuată a vremii.