Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de „Nababul”, a fost un important moșier și lider al Partidului Conservator, fiind unul dintre cei mai bogați oameni din România la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Deținea mii de hectare de pământ și avea o mare influență politică. Se estima că averea sa ar fi fost suficientă pentru a achiziționa aproape jumătate din terenurile arabile ale țării.

Grigore Cantacuzino: Jurist, Politician și Patriot în Războiul de Independență

Grigore Cantacuzino s-a născut pe 22 septembrie 1837 la București, fiind fiul marelui vornic Grigore Cantacuzino și al Alexandrinei (Luxița) Cantacuzino, născută Kretzulescu. După ce a obținut în 1862 titlul de doctor în drept la Paris, s-a întors în țară, devenind judecător la Tribunalul Ilfov și consilier la Curtea de Apel, funcție din care a demisionat în mai 1864.

După abdicarea lui Cuza, a revenit temporar în magistratură și a fost ales deputat de Prahova. În 1867, s-a dedicat exclusiv activității politice, deținând pentru o perioadă funcția de primar al Bucureștiului (1869-1870) și, în ianuarie 1870, fiind numit ministru al Justiției în guvernul Dimitrie Ghica.

În timpul Războiului de Independență din 1877, acesta a „a dăruit producte de o valoare considerabilă și a fundat spitalul din Prahova, unde doamna Ecaterina Cantacuzino, soția domniei-sale, și doamna D. Moruzi, sora sa, îngrijeau de răniți cu acea solicitudine care a afirmat pretutindeni patriotismul femeii române. Să mai amintim că Marina a primit ca dar, din partea d-lui Cantacuzino, o șalupă”, potrivit ziarelor de atunci.

Grigore Cantacuzino a fost căsătorit de două ori

Grigore Cantacuzino s-a căsătorit în 1855 cu Zoe, fiica domnitorului Gheorghe Bibescu, dar soția sa a murit în 1858. A doua căsătorie a fost cu Catinca, fiica marelui logofăt Nicolae Băleanu. Din primul mariaj a avut un fiu, Gheorghe, care a decedat în copilărie, iar din al doilea a avut șase copii:

• Mihail (Mișu), născut în 1867, căsătorit cu Maria (Maruca), fiica lui Dimitrie Rosetti Tescani. Mișu a murit în 1928.
• Nicolae, născut în 1868, maior de artilerie în rezervă, căsătorit cu Georgeta, fiica lui Emil Ghika Brigadir.
• Irina, născută în 1869, căsătorită prima dată cu Radu Kretzulescu și a doua oară cu Nicolae Ghica, având trei copii. Irina a murit în 1906, în urma unei flebite.
• Șerban, născut în 1870, căpitan de cavalerie, căsătorit în 1897 cu Catinca, fiica lui Gheorghe D. Sturdza Miclăuşeni.
• Grigore, născut în 1872, căsătorit cu Alexandrina, născută Teodor Faliadig, fost căpitan de cavalerie.
• Alexandrina, născută în 1875, căsătorită în 1900 cu Barbu Catargiu.

Moștenirea arhitecturală a acestuia

Acesta a lăsat o amprentă importantă în istorie prin construirea unor edificii impunătoare, reflectându-și statutul social. Un exemplu este castelul de la Florești-Prahova, supranumit Micul Trianon, asemănător Palatului Versailles, construit pe un vast domeniu moștenit de la părinții săi, Grigore și Luxița Cantacuzino.

Alte construcții notabile sunt Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei din București (actualul Muzeu George Enescu) și castelul de la Zamora, aproape de Bușteni.

A murit pe 22 martie 1913, înainte de a-și vedea finalizată opera monumentală de la Florești, care urma să aibă 175 de încăperi, conform proiectului arhitectului Ion Berindey. Afectat de pneumonie, a fost îngrijit de cei mai renumiți medici din București, iar de starea lui se interesa și regele Carol I. Principesa Maria și fiica sa, Elisabeta, îl vizitaseră chiar înainte de deces.

Ceremonia funerară a avut loc la Cimitirul Bellu, la eveniment participând liderii partidelor din București, mari familii aristocratice ale Vechii Românii, prințul Ferdinand și principele Carol al II-lea. Aceștia au depus o coroană de flori din partea reginei Elisabeta și a regelui Carol I.

Proiectul, nefinalizat

În martie 1913, castelul de la Florești era aproape finalizat, fiind adus la stadiul de tencuire, cu instalațiile de canalizare trase și multe încăperi finisate. Castelul de apă, sub forma unui turn medieval, era complet.

Familia Cantacuzino era aproape să se mute în palat, însă după moartea Nababului, urmașii săi nu au mai avut suficienți bani pentru a finaliza proiectul. Cheltuielile fuseseră mari, iar meșteșugarii italieni și francezi care realizaseră sculptura în piatră părăsiseră România.

Cea de-a doua soție a Nababului a fost fondatoarea Leagănului de copii Sf. Ecaterina

Ecaterina, a doua soție a Nababului, a fost fondatoarea Leagănului de copii Sf. Ecaterina în 1897 și, alături de fiica sa Irina, s-a implicat activ în numeroase acțiuni filantropice.

„Ecaterina Cantacuzino a fost una din cele mai distinse femei din țară. Numele ei e legat numai de fapte bune. Nu era o nevoie, nu era ocaziune, unde Ecaterina Cantacuzino, cu punga și cu sfatul ei, să nu fi venit în ajutor. A făcut donații însemnate aproape la toate societățile de binefacere unde era prezidentă.

Femeie cultă, inteligentă, rămăsese singura dintre bătrânele doamne din societatea bucureșteană în viață. După încetarea din viață a celui ce a fost Gheorghe Cantacuzino, fost prim ministru al țării, Ecaterina Cantacuzino a consacrat întreaga ei viață numai faptelor caritabile. Moartea ei pune în doliu cele mai distinse familii din Muntenia. Ecaterina Cantacuzino e mama domnilor Mișu și Grigorie Cantacuzino. Adânc impresionați de moartea acestei distinse și bune femei, adresăm familiei expresiunea viilor noastre păreri de rău”, scria ziarul Evenimentul, în septembrie 1923, când aceasta a decedat.

Testamentul lui Grigore Cantacuzino

Prin testament, Nababul a lăsat „Micul Trianon” fiilor săi, Mișu și Nicolae Cantacuzino, dar acesta din urmă nu s-a preocupat de domeniu, astfel că proprietatea a ajuns doar în mâinile lui Mișu și ale soției sale, Maruca.

Cuplul a avut doi copii: Alice, căsătorită cu prințul Grigore Sturdza, și Bâzu, un sportiv celebru. Bâzu, absorbit de pasiuni, a lăsat palatul neterminat în grija surorii sale. Chiar înainte de al Doilea Război Mondial, lucrările au fost reluate, dar nefinalizate.

După 1945, Alice a părăsit țara, iar în 1948, palatul și moșia au fost naționalizate. Castelul a fost lăsat în ruină, iar autoritățile comuniste au transformat domeniul într-o școală de dresaj pentru câini polițiști și ulterior într-un sanatoriu TBC, ignorând valoarea istorică a locului.

Revitalizarea Palatului „Micul Trianon”

În prezent, Palatul „Micul Trianon” este inclus pe lista monumentelor istorice din județul Prahova, sub denumirea de „ruine”. Irina Bossy Ghica, stră-strănepoata lui George Grigore Cantacuzino, se ocupă de Fundația Domeniul Cantacuzino și lucrează la revitalizarea moșiei, organizând evenimente culturale, concerte în aer liber și concursuri de echitație.

În ianuarie 2025, fundația a anunțat demararea unui proiect de consolidare, restaurare a fațadelor și amenajare a subsolului ca spațiu expozițional, cu cofinanțare din partea Institutului Național al Patrimoniului, potrivit Dosaresecrete.ro